Grațian și orașul celor o mie de planșete

Grațian Mihăilescu are 40 de ani și de cel puțin 10 ani este un visător pragmatic.

Își imaginează o Românie cu orașe inteligente, o Românie care luptă împotriva poluării, care folosește tehnologia pentru a scăpa de aglomerația din trafic și care se deplasează cu trenuri de viteză între metropole unde găsirea unui loc de muncă nu mai e decât o chestiune de preferință.

O Românie care cultivă respect pentru timpul oamenilor.

După ce a muncit și studiat în Belgia, Germania și Italia, Grațian Mihăilescu s-a întors acasă și a reușit să închege în jurul său comunitatea UrbanizeHub, formată din specialiști care se gândesc cu încăpățânare la chipul țării proiectat pe termen mediu și lung.

UrbanizeHub e un think tank care caută soluții moderne pentru acele orașe unde edilii sunt deschiși către inovație și își propun mai mult decât să asfalteze și să facă promisiuni din 4 în 4 ani.

Hotărârea cu care Grațian își urmărește visul e un fel de imagine a unei Românii posibile. Mai ales că el însuși a plecat la drum dintr-un oraş care, până acum câţiva ani, decădea continuu din lipsă de inițiativă: Reșița, județul Caraș-Severin.

Ascultându-i povestea, realizezi că tocmai ai dezlegat una dintre enigmele timpului nostru: ei, oamenii cu această energie, sunt statul paralel.

Când nimeni n-are nevoie de tine…

"Am plecat din Reșița la Timișoara, ca orice tânăr care speră la mai bine. Am stat în Timișoara din 1998 până în 2005. Am rămas conectat cu Reșița, dar încercam să îmi găsesc un rost în viață, cum se zice".

A ajuns în Germania cu o bursă Erasmus, iar de acolo s-a mutat în Belgia, unde a lucrat în zona afacerilor europene.

"După trei ani, m-am întors în țară cu ideea de a implementa un proiect care, culmea, se face acum, sub denumirea Alianța Vestului.

Era anul 2008 și eu voiam să fac un birou de reprezentare a acestei regiuni la Bruxelles. Dar politica era mult mai coruptă atunci", rememorează Grațian Mihăilescu.

România era doar de câteva luni în UE. Iar omul nostru, conștient că avem nevoie de know how și de finanțări externe, ar fi vrut să facă "lipeala" între companii străine interesate de investiții în România și consiliile județene din vestul țării.

Inițial, politicienii vremii au primit cu interes proiectul lui. Apoi au făcut ceea ce politicienii știe cel mai bine: au promis. Iar proiectul nu s-a mai realizat.

Visul secret al lui Grațian − de a ridica Reșița din cenușa gloriei sale − s-a năruit.

Nimeni nu părea să aibă nevoie de ceea ce știa acest tânăr bizar de entuziast.

"A fost o încăpățânare de-a mea, un pariu cu mine. Eu vedeam în Reșița mai mult decât vedeau locuitorii ei", spune el acum.

Au urmat niște ani grei.

"În 2009, am căzut într-o depresie totală. M-am trezit, după trei ani de studiu și lucru, că nu mai știu încotro să mă duc: nimeni nu avea nevoie de calificările mele. Voiam să fug de România, asta voiam!"

Anunţul înfiinţării Alianţei Vestului a fost făcut în toamna lui 2018, la conferinţa Urban Talks organizată de UrbanizeHub. Primul din stânga este Graţian Mihăilescu, la microfon e rectorul Universităţii de Vest, Marilen Pirtea, iar în planul doi, pe scaune, sunt Ilie Bolojan (primarul din Oradea), Nicolae Robu (Timişoara) şi Gheorghe Falcă (Arad).

Graţian a dat admitere la doctorat, în Anglia, și a fost acceptat. Doar că n-a avut bani să-l urmeze.

Dar, cum se întâmplă în viață, s-a deschis o altă fereastră, iar bursa a venit din altă parte: de la Comisia Europeană.

Grațian a fost admins într-un program numit Erasmus Mundus, alături de 24 de tineri din 22 de naționalități.

"Așa am ajuns să mă formez pe International Development. M-a deschis foarte mult la minte și m-a făcut să gândesc altfel inovația și zonele în curs de dezvoltare".

Așa că, în 2012, a făcut o nouă încercare, și tot acasă.

S-a lovit, iarăși, de realitate: dacă nu ai o masă critică sau un partid în spate, eșecul pândește la colț.

"Eram singur și toată lumea se uita la mine la ca un nebun", povestește el.

Vorbea despre regenerare urbană într-un oraș înghițit de fier vechi: cum să nu fie privit cu suspiciune?

Plecat după investitori în Silicon Valley

Abia în 2016, Reșița a schimbat, surprinzător, macazul.

În acel an, Primăria a fost câștigată de Ioan Popa, omul de afaceri care condusese fabrica de paste făinoase Monte Banato. Alintat de localnici Nelu Tăiețelu.

"În acești trei ani, Primăria Reșița a accesat fonduri europene de 180 de milioane de euro. Cred că, în următorii trei ani, Reșița va fi dată ca exemplu în domeniul regenerării urbane", spune Grațian, care a fost șeful de campanie al lui Ioan Popa.

Tot în 2016 s-a născut comunitatea UrbanizeHub, din dorința lui Grațian de a crea o rețea de oameni care analizează viața orașelor și greutățile pe care le ridică suprapopularea.

UrbanizeHub i-a adus o bursă de leadership în California. Iar când s-a văzut în Silicon Valley, omul nostru din Reșița a plecat la vânătoare de investitori.

"Am zis: măi, dacă am ajuns aici, hai să vedem ce putem face! Și uite-așa s-a format prima delegație cu investitori din America și Germania, care a venit la Văliug pentru evenimentul «Reșița Open for Business»".

Evenimentul a durat, ca-n povești, trei zile și trei nopți. Edilii din Reșița, Arad și Timișoara le-au prezentat musafirilor oportunități de afaceri din zonă.

Numai că acele proiecte, discutate cu avânt, nu s-au mai concretizat niciodată. Dar și asta a fost o lecție.

Începea o altă epocă la Reșița: nu mai era un oraș muribund, ci unul dornic să renască.

Acesta a fost și momentul în care experimentul instituțional al lui Grațian s-a încheiat. Și-a dat demisia de la Primărie și s-a întors la UrbanizeHub și la visătorii lui, care-și imaginează orașele viitorului.

Vedere aeriană a municipiului Reşiţa.

"Când va exista o infuzie de oameni activi în administrație, oameni care înțeleg că există analiză cost-beneficiu, că trebuie să cheltui doar cât îți permiți și să nu fii doar un tocător de bani publici, atunci totul o să meargă mai bine".

Liant între programatori şi administraţie

UrbanizeHub funcționează ca un spațiu de întâlnire pentru oamenii care își doresc să inoveze.

"În luna mai vom organiza un Hackathon la București. Acesta e un prim pas, dar, pe termen lung, vrem să devenim liantul între programatori sau antreprenori din domeniul tech, pe de o parte, și nevoile cetățenilor sau administrația publică din România, de cealaltă parte", explică Graţian Mihăilescu.

La Hackathonul despre care vorbește Grațian, programatori și experți în dezvoltare urbană vor încerca să creeze prototipuri care, ulterior, să poată deveni aplicații.

"Vom avea doi parteneri strategici: Banca Mondială și Ambasada Olandei. Olandezii au devenit partenerii noștri la acest eveniment pentru că una dintre nevoile lor stringente este decongestionarea traficului din zona Pipera, unde au ei sediul", spune Grațian.

Tot în cadrul Hackathonului vor fi lansate trei rapoarte importante pentru viitorul orașelor din România.

Primul este întocmit de experți ai Băncii Mondiale și se va numi "România Metropolitană", iar cel de-al doilea va fi un Ghid pentru Investitori, care va ajuta companiile străine să decidă spre ce oraș românesc să se orienteze.

Al treilea se referă la exemple de bune practici în dezvoltarea urbană.

Participanții la primul Hackathon urban, organizat la Timișoara.

Metropolele, ca nişte trenuleţe

În acest joc al proiecțiilor, un oraș vibrant e ca un trenuleț care trage după sine toată regiunea. De aceea, metropolizarea − spun futurologii − este esențială.

Ce se va întâmpla atunci cu zonele rurale, cu satul românesc și al său aer de veșnicie pe care atâția străini îl caută la noi?

Problema e spinoasă, fiindcă agroturismul nu poate genera bunăstare în bloc, iar subdezvoltarea satelor e un bovarism, spun analiștii economici.

Cine va dezlega această dilemă a politicii de dezvoltare echilibrată poate lua Premiul Nobel, spune și Grațian Mihăilescu.

"Dezvoltarea aduce inegalitate. Inegalitatea aduce sărăcie. N-o să poți niciodată să te dezvolți echilibrat. Exemplul cel mai bun este politica de coeziune a UE.

Noi, în România, primim în continuare bani mai mulți, pentru că avem un PIB mai mic în comparație cu alte ţări din vestul Europei.

Cu toate acestea, discrepanța dintre ei și noi, chiar dacă s-a mai atenuat, este destul de mare. Gândește-te unde puteam fi dacă nu primeam acest ajutor timp de 12 ani, de când suntem membri!".

Graţian spune că relația dintre țările mai bogate și cele mai sărace din UE poate fi translatată în relația dintre orașele și satele României.

"Noi încurajăm viziunea de dezvoltare metropolitană, fiindcă astfel pot fi cuprinse și zone rurale sau marginale.

Dacă le conectăm la orașele din jurul lor, aceste zone pot crește economic. Va fi mult mai bine pentru locuitorii unui sat dacă vor avea acces la un oraș și dacă acel oraș va avea investitori, fiindcă va fi nevoie de forță de muncă.

La nivel național, dacă investim banii din viitorul exercițiu bugetar al UE tot în agricultură și în capacitate administrativă, ne vom duce în cap ca țară.

Se fac proiecte de milioane de euro pe capacitate administrativă, care nu au niciun impact real în societate și comunitate. Cum ar fi ca de acei bani să construim proiecte de care orașele din România chiar au nevoie?"

Cum ar fi ca, în exercițiul bugetar 2021-2027, orașele noastre să primească mai mulți bani pentru a investi în calitatea vieții?, se întreabă Grațian.

"Asta nu poate veni decât prin investiții în infrastructură mare, și acest lucru a fost demonstrat de proiectul pe care tocmai l-am încheiat: Prioritățile Orașului Tău (POT), în care se văd clar dorințele cetățenilor de a se investi în spitale, școli, drumuri. Acestea sunt condițiile de bază ale dezvoltării".

O politică urbană coerentă este una personalizată, în funcție de nevoile fiecărei localităţi.

În România sunt 320 de orașe, dar numai despre 11 dintre ele se vorbeşte ca fiind "orașe bune", în care oamenii îşi doresc să trăiască.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.