Totul este încă de făcut

Îndrăgostirea este întotdeauna un fenomen pur subiectiv. Nu ne putem îndrăgosti mai mulți de același lucru, în același fel. Sau, dacă se întâmplă, acel ceva de care suntem îndrăgostiți este, pentru fiecare în parte, altceva. Încep cu această precizare deoarece, atunci când ne gândim la reîndrăgostirea de România, am putea crede că aceasta ar putea însemna același lucru pentru fiecare în parte.

Or, aici cred că este cheia: te îndrăgostești de ceva tocmai pentru că acel ceva răspunde într-un fel anume unei căutări a sufletului tău. Iubim România în feluri diferite pentru că sunt atâtea Românii pe câți români sunt.

Dragostea pentru România mea începe să pălească atunci când gust prea mult din România altora. Atunci este semnul că trebuie să trebuie să revin mai mult la ceea ce eu iubesc.

Îmi povestea cineva că un inspector școlar trebuia să evalueze activitatea unor învățători. Motiv pentru care fiecare se înfățișa cu o pungă de atenții. Cel mai greu lucru pentru inspector a fost să îi convingă pe fiecare în parte că nu primește așa ceva. La un moment dat, unul dintre ei i-a replicat - "Haideți, doamnă! În România, toată lumea primește așa ceva". "Nu și în România mea!", a fost răspunsul inspectorului.

Exemplul ilustrează perfect faptul că, pentru a-ți putea iubi țara, e în primul rând nevoie să o aperi cu dinții de proiecțiile altora asupra ei. România mea nu seamănă cu România multor altora. Și nici nu vreau să aducă prea mult cu aceasta.

Ca atare, pentru a te putea reîndrăgosti de România e bine să îți cunoști insula ta de Românie. Să ți-o asumi și să nu accepți să trăiești decât în ea. Dacă îți dorești ca această insulă să devină mai mare, îi poți recunoaște, mai întâi, pe cei care trăiesc pe insule similare cu a ta. Împreună cu ei poți transforma suma Româniilor subiective într-un obiectiv, un proiect pentru România noastră.

Poți lupta pentru revitalizarea învățământului din România, poți contribui la consolidarea laicatului ortodox, poți milita pentru transformarea în normă a transportului alternativ, poți cere reamenajarea unui parc, poți sprijini un politician care luptă pentru implementarea unui proiect relevant pentru România ta, te poți implica în bunul mers al grădiniței copiilor tăi.

În România mea, totul este încă de făcut. Asta mă lasă uneori într-o stare vecină cu epuizarea. Dar alteori prind aripi atunci când observ că România pe care eu o iubesc a crescut și că este puțin mai prezentă.

Ca să te (re)îndrăgostești de România e bine să nu o abandonezi altora. Nu o lăsa confiscată de proiectele celor care vor să o transforme în ceva complet diferit de insula ta. Pentru că, dacă vei face acest lucru, vei descoperi că dragostea s-a diminuat suficient de mult încât să nu mai ai putere de a lupta. Iar într-un final vei afla cum nu mai ai nimic de iubit. De abia atunci s-ar putea să îți dai seama că tu ești principalul responsabil.

*

Andrei Găitănaru este un publicist preocupat în special de prezența și de rolul Bisericii în societatea contemporană.

*

În cadrul campaniei RoÎNDRĂGOSTIREA, mai puteți citi:

Iulian Tănase: Îmi iubesc țara pentru că îmi iubesc rădăcinile

Mona Dîrțu: Cinicii câștigă mai puțin

Alin Fumurescu: Reîndrăgostirea de România? O soluție în căutarea unei probleme

Cosmin Perța: Dragostea nu poate fi separată de credință

Sorin Trâncă: De ce iubim Româniile

Robert Șerban: Vina e la mine

Simona Sora: Ar trebui, probabil, să plec din nou

Radu Vancu: Îndrăgostirea de România. Manual de verificare

Liviu Vânău: Mai cu seamă să fim vii

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează