Și dacă teoria conspirației...

Să presupunem, ca în matematică, atunci când aplicăm metoda reducerii la absurd, că teoria conspirației este validă. Că există un grup ocult care urmărește să conducă lumea, format din câțiva oameni inimaginabil de bogați, și că România ar fi una dintre țintele acestui cerc misterios, din simplul motiv că românii încă se țin de tradiții. Pe scurt, vor să ne distrugă pentru că mai credem în Dumnezeu.

Odată acceptată această premisă, se cuvine să observăm și să evidențiem o nuanță: bătălia e una în desfășurare. Dacă acel grup există și acționează, puterea sa nu e deplină. (Nu e nevoie să aduc dovezi în acest sens: simplul fapt că dezbatem chestiunea e suficient).

Procedând ca într-un arbore logic, aici intervin două posibilități: fie grupul cu pricina se îndreaptă împotriva credinței, în general, fie își propune să anihileze "doar" ortodoxia, majoritară în România.

În primul caz, situația se bifurcă din nou: originea conspirației, "primul motor" al scenariului, poate fi de natură omenească, dominația asupra lumii – putere totală de dragul puterii (A1), sau neomenească, adică determinată de entități pe care putem conveni să le numim demoni (A2).

În varianta A2, discuția se încheie imediat. Dacă există demoni, înseamnă, cu necesitate, că există și un Bine căruia i se opun, deci credința este de-a dreptul firească și indispensabilă, Dumnezeu ne veghează pe toți, avem liber arbitru, nu știm nimic despre viitor, viața și moartea nu sunt în seama noastră, așa că, raportând-o la ceea ce este definitoriu, la un Adevăr supramundan, eventuala conspirație globală este praful care se ridică în deșert după trecerea unui scorpion mic. Doar gândiți-vă.

În varianta A1, scopul ultim ar fi transformarea oamenilor în roboței controlați prin tehnologie și prin satisfacerea nevoilor primare. Aici însă, nu scopul, ci mijlocul ne e mai folositor să avansăm în arborele deducției. Iar acest mijloc este ateizarea planetară.

Am presupus că există un grup care conspiră pentru a subjuga omenirea și că acest grup face tot posibilul să sape la rădăcina credinței. Ce înseamnă asta? Că se tem de un singur adversar; și tocmai ei, conspiratorii, ne dezvăluie involuntar că, oricât ai lovi într-un om, fie el și ultimul rămas în viață, nu-l poți îngenunchea cât timp are un aliat imposibil de atacat cu arme vizibile: credința personală. Vorba lui Pascal (sau a lui Hemingway, dacă vreți pe cineva de stânga) - omul poate fi zdrobit, dar nu înfrânt. Un grăunte de muștar dacă-i mai rămâne din credință, muntele secretului se prăbușește în mare la voia lui.

Să trecem la ramura B. Dacă avem de-a face strict cu dușmani dogmatici ai Bisericii răsăritene și ai revelației care o întemeiază - că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, una dintre persoanele Sfintei Treimi, care S-a întrupat, a fost răstignit și a înviat din morți, iar Duhul Sfânt purcede de la Tatăl -, atunci aceștia pot fi evrei, musulmani, catolici, de o confesiune sau alta, dar, oricum, credincioși.

Dacă vor să ne piardă pentru că suntem majoritar ortodocși, rezultă fie că ortodoxia deține un adevăr fundamental (varianta B1), iar ei cunosc acest lucru și se simt în pericol la scară istorică (căci nu avem voie să judecăm altfel în această privință), fie că ortodoxia propovăduiește o gravă eroare (B2) și, ca atare, reprezintă un obstacol, ține în loc o eventuală mutație a omenirii către un nivel spiritual superior (încă o dată, în această discuție nu contează decât dimensiunea imaterială).

Varianta B1 e cea mai limpede. Ea duce la o confirmare dincolo de îndoială, care ar veni chiar din partea celor ce n-ar avea niciun interes să confirme. Anume: dacă cineva, chiar și la scară lumească, te sapă fiindcă știe că te afli pe calea cea bună, tot ce ai de făcut este să rămâi pe acel drum. Acel cineva nu are nici o putere asupra ta, indiferent cât ar conspira să te slăbească. Ești în lumina certitudinii și acea lumină te călăuzește. Astfel, orice complot devine ridicol.

Varianta B2 e paradoxală. Dacă ortodoxia, în general, și cea de la noi, în particular, împiedică lumea să afle "adevăratul" adevăr și astfel pune bețe-n roatele umanității, iar grupul cel ocult se luptă să ne dea tuturor o șansă de mai bine, discuția se transferă la nivelul rezultatelor palpabile: cum se explică, de pildă, prăbușirea comunismului?

Cum se explică faptul că, în toiul unei ofensive menite să ne ducă pe "calea cea bună", bisericile din România sunt pline în fiecare duminică, iar Patriarhia ridică, totuși, cea mai importantă expresie materială a rezistenței sale istorice? Cum de ne-am atins țelurile naționale, fără a fi nevoiți să ne convertim în masă? Și, în plus, cum de mai îndrăznim să ne punem chiar problema unirii cu Moldova, altă țară mustind de ortodocși? Pe scurt: în acest caz, nu sunt, oare, cam ineficienți și cam failibili domnii aceia cvasi-atotputernici care ne plănuiesc destabilizarea?

În matematică, metoda reducerii la absurd se încheie cu succes dacă, urmând pașii, ajungi la o contradicție: că 0 egal cu 1, de exemplu, sau că finitul e comparabil cu infinitul.

Realitatea, însă, nu e binară. (Cel puțin, nu la toate nivelurile.) Or, ce-am făcut mai sus? Am aplicat asupra realității, nepermis, o procedură binară. Iar teoria conspirației ce ne spune? Că există niște oameni care aplică asupra realității tot o procedură binară: ori noi, ori ei. Terțul este exclus. Iar lor nu le dă nici o contradicție. Q.e.d.?

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează