REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează

Pentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.

Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.

10/01/2016
1.091.894 de refugiați au fost înregistrați anul trecut în Germania. Foto: Raed Krishan

De la Mecca la Merkel

Wir schaffen das!

„Vom reuși!”. Acesta e sloganul pe care cancelarul Angela Merkel l-a folosit după izbucnirea crizei refugiaților și care le-a oferit noi speranțe migranților răspândiți, la acea vreme, din Grecia până în Austria.

Promisiunea cancelarului nu s-a îndreptat însă doar spre acei oameni pentru care Germania devenise noul El Dorado. I-a vizat în special pe cei 80 de milioane de cetățeni germani, pentru care istoria nu foarte îndepărtată, cea din timpul nazismului și apoi din perioada separării țării, apasă încă foarte greu.

Am încercat, în cele ce urmează, o sinteză a mentalităților și a celor mai importante direcții politice care s-au conturat în Germania după primirea marelui val de refugiați din vara și toamna lui 2015.

Contextul

În Germania, sentimentul de vinovăție pentru ororile nazismului e compensat parțial de mândria pentru solidaritatea manifestată după război – față de semenii aflați în situații la fel de disperate, față de „frații” obligați să trăiască 26 de ani dincolo de zidul care împărțea Europa în două sau față de nou-veniții în Europa, cărora Germania le-a devenit casă în ultimii 25 de ani.

Planul din 2015 al cancelarului nu eludează nici încercarea ratată de a intregra milioanele de muncitori turci aduși începând din anii ’60, pentru a ajuta la reconstrucția țării.

Pornind de la această situație internă, dar bazându-se și pe statutul țării de lider al Uniunii Europene, Angela Merkel a preluat rolul de „dirijor” în criza refugiaților și a plasat responsabilitatea pe umerii întregului popor german.

De când promisiunea sa – „Vom reuși!” – a devenit mottoul noii politici privind integrarea, Germania a primit peste un milion de migranți, majoritatea din Siria, Afganistan și Irak, dar și din Balcani sau din nordul Africii.

Intrarea în țară a acestor oameni a modificat semnificativ starea de spirit a cetățenilor germani.

De la manifestările de bucurie din gara München, la momentul sosirii primului val, până la atacurile cu sticle incendiare asupra unor cămine cu refugiați, nu a fost, parcă, decât un pas.

În societatea germană e puternic, pe de o parte, sentimentul solidarității față de cei care fug din calea războiului în căutarea unei vieți mai bune.

Pe de altă parte însă, crește spaima față de numărul din ce în ce mai mare al migranților, față de amenințarea că printre ei s-ar afla membri ai unor rețele teroriste, dar mai ales față de posibilitatea ca, odată stabiliți în Germania, ei să nu poată fi integrați în societate.

Record de cereri de azil

Acesta este cel de-al treilea mare val de migrație cu care Germania se confruntă în ultimii 50 de ani.

Penultimul, cel de după 1990, când majoritatea imigranților proveneau din estul Europei, inclusiv etnici germani din fostele țări comuniste, nu a ridicat probleme majore de integrare.

Situația a fost complet diferită în cazul turcilor ajunși în fosta RFG după 1961. Autoritățile de la Berlin recunosc abia acum că integrarea acestora a fost un eșec, în special în ceea ce privește învățarea limbii germane.

„Am învățat din greșelile de atunci”, susține Angela Merkel.

În fine, putem considera că al treilea val a început cu cei 1.091.894 de migranți înregistrați în 2015. Aproape 70% au venit din Orientul Mijlociu – peste 420.000 din Siria, 140.000 din Afganistan, 120.000 din Irak.

Politica federală prevede distribuirea lor în cele 16 landuri; cererile de azil sunt procesate acolo, la nivelul fiecărui land. În 2015 au fost aprobate 476.649 de asemenea cereri – record în istoria țării, o creștere de 135% față de 2014.

Majoritatea refugiaților așteaptă luni în șir să obțină acte legale de ședere, ceea ce dovedește că autoritățile sunt depășite de situație.

Au devenit deja obișnuite imaginile cu sutele de persoane care așteaptă, uneori zile în șir, în fața sediului din Berlin al LaGeSo (Landesamt für Gesundheit und Soziales) – Oficiul de Stat pentru servicii sociale, care e responsabil și cu înregistrarea refugiaților.

Angajații acestei instituții, în ciuda faptului că numărul lor a fost suplimentat constant în ultimele luni, nu reușesc să facă față numărului mare de cereri.

Un articol din revista „Stern”, intitulat „Mai târziu! Afară! Mâine!”, despre situația de la LaGeSo Berlin.

*

Odată scăpați de chinul așteptării, „fericiții câștigători” ai documentelor sunt cazați temporar în diverse centre și cămine. Ulterior, fiecare se descurcă cum poate. Sprijinul autorităților, cu excepția celui financiar – aproximativ 400 de euro lunar – este redus, mai ales din cauza suprasolicitării bugetului de stat.

Măsurile de integrare oferite de statul german se rezumă, în majoritatea cazurilor, la cursuri de învățare a limbii. În acest scop au fost create peste 8500 de clase speciale, cu peste 8000 de profesori angajați.

Un alt obstacol pe care îl au de trecut nou-veniții este legat de găsirea unei locuințe. Dacă, în zonele unde densitatea populației e redusă, statul pune la dispoziție programe de sprijin în acest sens, inclusiv din dorința de a repopula localitățile, în orașele mai mari, unde cererea pe piața imobiliară depășește cu mult oferta, șansele noilor veniți de a se stabili pe o perioadă mai lungă scad semificativ.

Provocarea cea mai mare va fi însă integrarea lor pe piața muncii. Asupra acestui aspect, specialiștii în economie au atras atenția încă de la momentul deciziei oficiale de a accepta un număr însemnat de refugiați.

Dacă însă această integrare ar reuși, statul german ar putea avea un câștig pe care nu mulți îl întrevăd la această oră.

Câte joburi sunt disponibile?

Costurile suplimentare estimate de ministrul de Finanțe, Wolfgang Schäuble, membru al partidului condus de Angela Merkel – Uniunea Creștin-Democrată (CDU), pentru primirea, cazarea și primele măsuri de integrare a refugiaților sunt de aproximativ 20 de miliarde de euro pe an, în 2015 și 2016.

În ciuda reticenței partenerilor de guvernare din CSU (Uniunea Creștin-Socială) și din SPD (Partidul Social-Democrat), Schäuble s-a arătat optimist că aceste costuri vor putea fi acoperite datorită excedentului bugetar înregistrat de fiecare land federal, astfel încât cetățenii să nu fie nevoiți să plătească în plus pentru refugiați.

Încă de la începutul crizei, atât presa germană, cât și numeroși experți în economie au explicat politica Angelei Merkel de a accepta un număr atât de mare de refugiați prin prisma situației de pe piața muncii, unde există o lipsă acută de personal calificat.

Anual, peste 30.000 de locuri de muncă pentru ucenici rămân neocupate – posturi pe care angajatorii le oferă acum refugiaților. În caz contrar – arată un studiu publicat de revista Focus -, numărul de joburi disponibile pe plan național ar depăși 6,5 milioane în următorii ani.

Acesta este și numărul estimat al migranților care vor ajunge în Germania până în 2020. Dacă ar fi integrați în piața muncii, aceștia nu ar mai consuma resursele financiare ale statului, ci ar ajunge ei înșiși să contribuie la buget.

Imagine de pe site-ul Guvernului federal, cu refugiați cărora li se predă limba germană în Frankfurt/Oder. Foto: Burkhard Peter, www.bundesregierung.de

*

„Cu fiecare refugiat care învață limba germană, căruia îi sunt recunoscute studiile sau care primește un loc de muncă, bilanțul statului german se mută câte puțin de la cost la beneficiu. Cine va avea un job va plăti impozite”, notează cotidianul Süddeutsche Zeitung.

„Orice țară beneficiază întotdeauna de pe urma imigrației de succes, atât pe plan economic, cât și la nivel social”, a spus și Angela Merkel, citată de Wall Street Journal.

Voluntarii, între speranță și dezamăgire

În lipsa unui sprijin consistent din partea autorităților, implicarea oamenilor de rând în criza refugiaților a sporit și s-a diversificat în ultimele luni.

Dacă, la început, ajutorul populației se reducea la donarea de alimente sau îmbrăcăminte, între timp au apărut numeroase organizații, care sunt active cu precădere în orașele mari. Aceste ONG-uri încearcă să le găsească migranților locuințe și joburi, le propun cursuri de germană și sprijin în comunicarea cu autoritățile.

Nadja, o tânără de 30 de ani din Berlin, este una dintre persoanele implicate în astfel de acțiuni. A donat mâncare și haine, a împărțit ceai cald celor care zgribuleau în fața sediului LAGeSo și a petrecut ore în șir alături de familii cazate într-un cămin special amenajat.

Cel mai mult a impresionat-o că, în ciuda greutăților de care se lovesc, acești oameni nu renunță ușor. „Sunt la capătul puterilor și, totuși, au încă forță să lupte. Visează un viitor mai bun, mai sigur, pentru ei, dar mai ales pentru copiii lor”, spune ea.

Presa germană a prezentat numeroase cazuri de refugiați care au renunțat la „siguranța” adăposturilor și care și-au căutat pe cont propriu locuințe, apoi joburi.

Unul dintre ei este Ramez Alsaid, de 29 de ani, originar din Damasc, a cărui poveste a fost relatată pe larg de cotidianul berlinez „taz”.

El trăiește în capitala Germaniei din 2013, a primit drept de azil în ianuarie 2014, iar din martie 2015 locuiește singur într-un apartament cu o cameră. A lucrat într-un restaurant cu specific sirian și în paralel a urmat cursuri de germană. Și-a găsit apoi un job în cadrul unui adăpost pentru refugiați. E unul dintre cei care au „reușit”.

Pentru majoritatea noilor veniți însă, intregrarea se dovedește un obstacol greu de trecut. Încă de la primul contact cu Germania și cu localnicii veniți să îi ajute, comportamentul refugiaților este departe de standardele și de mentalitatea din vestul Europei.

„Odată m-am dus cu mai multe pachete de îmbrăcăminte într-un centru de refugiați. La început, modul în care bărbații tratau femeile din grup mi-a dat multe de gândit. Apoi, când am început să împărțim ceea ce adusesem, totul s-a transformat în haos. Fiecare lupta – la propriu – să pună mâna pe cât mai multe. Atunci, cred, a fost momentul în care sentimentul de siguranță, pe care îl avusesem când m-am dus să ajut, mi-a dispărut complet”, a povestit Christina, o altă voluntară din Berlin.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Nu de puține ori presa a relatat situații în care refugiații au devenit violenți, între ei și cu cei care le aduceau diverse obiecte. Astfel de incidente au avut un puternic ecou printre voluntari, dar mai ales în rândul celor care se opun politicii oficiale a Germaniei de a primi refugiați.

Dreapta ia avânt în Est

Odată cu masivul val de refugiați, a crescut popularitatea formațiunilor de dreapta, în special în estul țării (în landurile care au făcut parte din fosta Republică Democrată Germană).

Acțiunile de stradă ale AfD – Alternative für Deutschland (Alternativa pentru Germania) și ale mișcării Pegida, în special cele din landul Sachsen, adună mii de participanți.

Un articol de luna trecută, din săptămânalul Der Spiegel, se intitulează „Revolta celor speriați”. Pe o pancartă scrie „Tacă-ți gura, Merkel!”.

*

Simpatizanții Pegida se autoproclamă luptători pentru păstrarea unei civilizații occidentale creștine și solicită statului protecție împotriva invaziei străinilor.

Născut ca un partid eurosceptic, AfD aproape că a renunțat la criticile anti-UE, adoptând o atitudine de opoziție masivă față de primirea refugiaților. Europarlamentarul Marcus Pretzell, membru al AfD, a solicitat chiar „apărarea granițelor Germaniei cu orice preț, chiar cu forța armelor”.

Protestul acestor formațiuni nu se limitează la demonstrații cu zeci de mii de participanți în orașe precum Dresda sau Leipzig, devenite adevărate „capitale” ale luptei ideologice împotriva migranților.

În 2015 s-au înregistrat peste 600 de atacuri asupra unor cămine sau locuințe ale refugiaților. Cu patru ani înainte, fuseseră 18.

Viziunea unor culte, mai deschisă decât a unor politicieni

Împotriva politicii oficiale se pronunță și premierul landului Bayern, Horst Seehofer, care este președintele CSU (Uniunea Social-Creștină), formațiunea-soră a principalului partid de guvernământ – CDU.

Între Seehofer și Merkel au avut loc mai multe schimburi dure de replici, pornite mai ales de la solicitarea celui dintâi de a limita numărul celor acceptați în Germania.

Cancelarul a primit o susținere din partea cultelor, care au criticat pozițiile CSU cu privire la refugiați. „Să îi privim în primul rând ca semeni”, a îndemnat Biserica Catolică, într-o scrisoare deschisă semnată de 45 de lideri religioși.

„Societatea noastră se se află în fața unei provocări foarte mari, dar și forțele noastre sunt mari”, au menționat, într-un document similar, reprezentanții Bisericii Evanghelice.

„Trecutul nostru ne arată că ajutorul în caz de nevoie este un dar. Fără sprijinul de care am avut parte, nu am fi avut acum posibilitatea să îi ajutăm pe alții”, se mai spune în documentul semnat de capii cultului evanghelic din Germania.

„Refugiații trebuie obligați să se integreze în societatea germană”, așa a sunat o altă solicitare a CSU care a atras critici mai ales dinspre partidele de stânga.

„Ce să însemne această obligativitate? Cum se verifică așa ceva? CSU ar trebui să se ocupe mai bine de sprijinirea refugiaților, în loc să lanseze astfel de idei otrăvitoare”, a replicat Jan Korte, liderul din Bundestag al partidului Die Linke (Stânga).

Die Linke manifestă o deschidere totală față de refugiați și critică orice propunere vizând reducerea numărului celor care ajung în Germania.

„Este rușinos!” – aceasta a fost, de pildă, reacția Die Linke la decizia de introducere temporară a controalelor la punctele de frontieră.

Și liderul din Bundestag al Verzilor (Bündnis 90 Die Grünen), Katrin Göring-Eckardt, i-a acuzat pe social-creștinii din CSU de populism.

„Persoanele care doresc să locuiască în Germania trebuie să respecte valorile noastre de toleranță, democrație și libertate”, a spus ea, într-un interviu pentru Tagesspiegel.

Noaptea de groază de la Köln

Respectul valorilor – temă prezentă încă de la început în dezbaterile privind integrarea – a devenit subiectul numărul 1 al Germaniei după noaptea de Anul Nou.

Cauza o știți: agresiunile și hărțuirile sexuale cărora le-au căzut victime sute de femei din Köln. Autorii – circa 1000 de bărbați, grupați în bande, majoritatea proveniți din nordul Africii și din Orientul Mijlociu.

Astfel de agresiuni au avut loc și în alte orașe ale Germaniei, cum ar fi Hamburg sau Stuttgart. Însă amploarea evenimentelor din Köln a dat de gândit nu doar autorităților – complet depășite de situație -, cât mai ales populației, care se consideră abandonată de forțele statului.

Reacția civilă a fost determinată de reticența autorităților în a face publice imediat detalii despre infracțiunile din noaptea de Anul Nou sau despre originea agresorilor. În plus, oamenii au fost revoltați de atitudinea mass-media, care au relatat despre agresiuni abia după o zi.

Suspendarea șefului Poliției din Köln nu a liniștit apele. Dimpotrivă.

În ultimele zile, orașul a fost scena a numeroase manifestații de protest: împotriva reacției autorităților, împotriva politicii guvernului cu privire la refugiați, dar și pentru susținerea drepturilor femeilor.

Educația, cheia integrării

Autoritățile din Köln au făcut precizări după câteva zile de la atacurile din noaptea de Anul Nou. Principalul mobil a fost jaful, iar majoritatea agresorilor sunt de origine nord-africană, unii trăind de ani buni în Germania.

Fitilul fusese însă aprins. Toată Germania discută despre capacitatea refugiaților de a se adapta mentalității vest-europene, cu precădere în ceea ce privește atitudinea față de femei.

În cea mai recentă ediție, dedicată evenimentelor din Köln, săptămânalul Der Spiegel titrează: „Pe marginea prăpastiei. Cum schimbă noaptea de Anul Nou Germania”.

*

Conform unui raport al fundației Thomson Reuters, drepturile femeilor sunt îngrădite cel mai mult în țările islamice conservatoare, precum Arabia Saudită, Siria, Irak și Afganistan. Aici, femeilor le este rezervat un rol aproape exclusiv casnic și le e interzis să se opună public ideilor lansate de bărbați.

„Sexualitatea este un subiect tabu în familiile conservatoare”, notează expertul în științe comportamentale Ahmet Toprak din Dortmund, citat de cotidianul Bild. El menționează că acest fapt duce la o poziționare dominantă a bărbaților, inclusiv în ceea ce privește sexualitatea.

Pentru acești bărbați cu educație musulmană, femeile neînsoțite reprezintă ceva necunoscut – mai remarcă Toprak, iar flirtul sau purtarea unor fuste scurte pot fi înțelese greșit.

„Ne dorim în Germania o societate în care dominația bărbaților pe străzi să devină o realitate a vieții de zi cu zi?”, se întreabă avocata de origine turcă Seyran Ates, una dintre vocile recunoscute ale militanților pentru drepturile femeilor.

„Nu avem voie, în acest caz, să dăm înapoi niciun milimetru, doar pentru că societății noastre i se alătură acum reprezentanți ai altor culturi și etnii”, a declarat ea pentru ziarul Bild.

„Educația joacă un rol determinant în ceea ce privește reușita integrării”, este de părere și responsabila pe probleme de imigrație din cadrul guvernului federal, Aydan Özoguz.

Eșecul măsurilor de integrare duce la probleme majore, precum enclavizarea și crearea în marile orașe a unor ghetto-uri, populate exclusiv de migranți, a explicat presei germane vicepreședintele Sindicatului Polițiștilor, Jörg Radek.

„Astfel de comunități sunt dominate de clanuri de familie, în rândul cărora funcționează structuri patriarhale. Sunt situații pe care mulți dintre noi nici nu și le pot imagina”, a spus Radek, citat de același Bild, cel mai citit cotidian german.

Populația vrea un mesaj limpede

Nu doar modul diferit de a privi și de a trata femeile le oferă argumente celor care se opun venirii migranților.

Aceștia aduc ca argument și numeroasele solicitări ale comunităților musulmane europene, inclusiv din Germania, de a se acorda o mai mare importanță Ramadanului, inclusiv prin anularea unor sărbători creștine în această perioadă a anului.

Un alt argument împotriva migranților este că organizațiile teroriste se folosesc de valul de refugiați pentru a-și „introduce” adepți în Europa. Odată stabiliți aici, unii dintre aceștia sunt recrutați și antrenați pentru a organiza atentate.

De cealaltă parte, numeroase voci susțin că, printr-o implicare serioasă a statului, inclusiv prin măsuri mai dure în situații de criză, cum a fost cea de la Köln, migranții vor fi obligați să accepte modul de viață occidental.

Printre măsurile propuse se află înăsprirea legilor care permit expulzarea solicitanților de azil, în cazul comiterii unor infracțiuni. Momentan, această situație se aplică doar pentru crime.

Aici intervine însă „moștenirea istorică” a Germaniei.

Orice acțiune care pare a îngrădi drepturile străinilor este asociată pe plan internațional cu felul în care această țară a tratat evreii și minoritățile în timpul nazismului. Or, Germania luptă – chiar și după 70 de ani – să se desprindă de asemenea analogii.

Populația așteaptă din partea liderilor un mesaj limpede, care să ofere certitudinea că Germania rămâne țara în care sentimentul de siguranță nu este pus în pericol. Iar, după evenimentele din Köln, Angela Merkel a adoptat o astfel de atitudine, spre mirarea multor analiști, obișnuiți cu poziții conciliante: „Autorii acestor agresiuni dezgustătoare trebuie pedepsiți, indiferent de origine”.

Concluzia acestei sinteze este că sloganul „Vom reuși!” al cancelarului Merkel s-a complicat, transformându-se în „Vom reuși atâta vreme cât îi vom învăța pe toți să respecte întocmai modul în care funcționează societatea germană”.

Germanul de rând nu e neapărat interesat de originea celor din jurul său, ci mai degrabă de modul în care se comportă ei: „Respectă și vei fi respectat, muncește și nu aștepta ajutor pentru a sta degeaba”.

Foto: Raed Krishan

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin Patreon:

Accesând https://www.patreon.com/pressoneRO

Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Poți redirecționa 3.5% din impozitul tău pe venit folosind formularul de mai jos. Dacă nu se încarcă, poți accesa acest link: https://formular230.ro/fundatia-pressone

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios