„De ce ne faceți rău?” Sindicatul Complexului Energetic Oltenia a ieșit la protest în Târgu Jiu împotriva tranziției energetice

„Astea sunt pentru noi”, spune, cu o urmă de panică în voce, Dan Dobre, coordonatorul campaniei pentru tranziție justă la Bankwatch România, un ONG care colaborează cu administrația locală pentru realizarea unui obiectiv curajos – să transforme Gorjul, o zonă cu un secol de istorie a exploatării de cărbune, în kilometrul zero al tranziției verzi pentru România.

La câteva zile după ce România și-a asumat închiderea și intrarea în conservare a termocentralelor pe cărbune până în 2032, Bankwatch a invitat reprezentanți ai Consiliului Județean Gorj, presa centrală și conducerea Complexului Energetic Oltenia (C.E.O.) la o discuție despre tranziția justă către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră.

Prezența C.E.O., cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din România, ar fi fost o apariție cel puțin interesantă la o discuție de față cu presa, cu administrația și ONG-ul care urmăresc să închidă cele patru termocentrale din zonă, de dragul țelului european al tranziției verzi.

Însă conducerea C.E.O. nu s-a prezentat la discuție, așa cum anunțase.

Au venit în schimb, în jur de o sută de sindicaliști – mineri și energeticieni angajați la C.E.O. care, prin închiderea treptată a carierelor de lignit din zonă, se văd disponibilizați și fără vreo altă oportunitate de angajare în zonă. 

Rana e deschisă, profundă și proaspătă: săptămâna trecută a fost închisă cariera de la Roșia după ce Tribunalul București a considerat legitimă solicitarea Bankwatch de suspendare a acordului de mediu. Aceasta era cea mai importantă carieră care aparținea C.E.O, cu aproximativ 1200 de angajați.

Dintre cei adunați în fața sălii de conferințe, unii țin mândri, la piept, foi cu mesaje precum „C.E.O. SALVAREA SISTEMULUI ENERGETIC” sau „TRĂDĂTORII NE-AU VÂNDUT ȚARA”. Se distinge și un tricolor pe o pereche de umeri. O veritabilă cască de miner. Și în fața tuturor, un orator. Nu le vorbește sindicaliștilor, ci telefonului, pentru că face live pe Facebook. 

Însă la semnul liderului de sindicat, Gabriel Gălbenușă, cu toții își unesc vocile și încep, gutural, să strige împotriva ONG-ului care „e plătit de străini să ne închidă carierele”.

„Râme și gândaci” versus siguranță energetică

Gabriel Gălbenușă se prezintă ca „lucrător al C.E.O., cetățean al acestui județ și al acestei țări”, deoarece consideră că aceasta e o problemă a întregii Românii, nu numai o problemă a lucrătorului din C.E.O. „Și bineînțeles, reprezint și Sindicatul Minier Oltenia”, adaugă la final.

Pentru Gabriel, problema e foarte simplă: ideea de a închide cea mai mare carieră din Gorj, „punând în prim plan râmele și gândacii” sau, dacă vreți, biodiversitatea, înseamnă să faci abstracție de „cei 11 mii de lucrători ai C.E.O., de economia județului Gorj și siguranța sistemului energetic românesc”.

„La ora actuală, C.E.O. e când pe primul loc, când pe locul al doilea în ceea ce privește producția de energie. Să ținem cont și de contextul internațional, în care vedem foarte bine criza energetică în care se scufundă întreaga Europă”, argumentează Gabriel Gălbenușă pe fundalul scandărilor colegilor săi. 

Tranziția verde asumată de Uniunea Europeană nu mai poate fi, în viziunea lor, un obiectiv în contextul războiului și al imperativului independenței energetice. Oferă ca exemplu țări europene cu producție semnificativă de energie  pe bază de cărbune, precum Polonia, care nu a stabilit un termen pentru eliminarea cărbunelui din mixul energetic și Germania, care și-a extins termenul cu opt ani, până în 2038.

Explică problema, pentru PressOne, Manu Tomescu, vicepreședintele sindicaliștilor energeticieni de la Rovinari, una dintre cele patru termocentrale deținute de C.E.O:

„La ora actuală Europa, dar mai ales România are nevoie de aceste capacități chiar dacă înaintea războiului, a pandemiei, Europa și-a asumat o tranziție a energiei verde, însă acum vedem că toate aceste planuri s-au resetat iar Europa revine la capacitățile de producere a energiei electrice pe bază de cărbune. Dar vedem că aceste organizații țintesc România, țintesc Gorjul.”

Aici apare miezul personal al problemei: „Să nu uităm că economia Gorjului, viața socială a Gorjului se bazează pe această activitate. Nouă ne face foarte mult rău, ținând cont de problemele sociale. Aici sunt zeci de mii de locuri de muncă care depind de această activitate și noi nu avem alternativă”, spune Manu Tomescu.

Ce vrea de fapt să facă ONG-ul care „ne închide minele”

Bankwatch este cea mai mare rețea de organizații neguvernamentale pentru protecția mediului și a drepturilor omului din Europa Centrală și de Est și din 2012 activează și în România. 

Dacă, pe de o parte, organizația militează pentru diminuarea poluării, prin reducerea activității industriale și trecerea spre surse de energie regenerabilă, pe de altă parte, Bankwatch urmărește și să ofere suport comunităților afectate de astfel de măsuri de protecție a mediului. 

Astfel, în 2017 a demarat o campanie în jurul conceptului de tranziție justă, care presupune un model economic de dezvoltare bazat pe politici publice elaborate de jos în sus, menite să creeze condițiile necesare pentru venituri corecte și o viață decentă pentru comunitățile afectate de tranziția energetică. 

Mai concret, să diminueze șocul produs de închiderea minelor și a termocentralelor asupra localnicilor din regiunile a căror economie depind de acestea: Valea Jiului și Gorj.

În Gorj, Bankwatch a oferit suport Consilului Județean pentru elaborarea Planului Teritorial de Tranziție Justă (PTTJ), prin care județul poate accesa fonduri europene din Mecanismul pentru tranziție justă constituit în 2020. 

Printre obiectivele incluse în PTTJ  se numără și ocuparea forței de muncă specializată, prin dezvoltarea unor activități productive în sectorul energiei regenerabile și reconversia profesională a angajaților din sectorul minier și nu numai.

Însă momentan, planul abia a trecut de ultima rundă de consultări publice, iar banii vor veni abia peste un an. 

„Nu faceți decât să blocați activități, să închideți locuri de muncă și să distrugeți economia”

Între timp, lucrătorii Complexului Energetic Oltenia văd numai închideri de cariere și disponibilizări, deși conducerea companiei a fost implicată, sau mai bine spus, invitată, să se implice în grupul de lucru pentru PTTJ. 

Manu Tomescu, reprezentantul energeticienilor, spune pentru PressOne că lucrătorii C.E.O. ar fi deschiși la recalificare, dar…

„…asta este utopic. Vorbim pe niște ipoteze greu de imaginat dacă ne gândim la ultimii 31 de ani. Pentru că tot timpul s-au închis (n.r. cariere, termocentrale), iar oamenii au fost lăsați pe drumuri. Experiența noastră, istoria noastră recentă… Aceștia sunt senzorii noștri cu care măsurăm aceste declarații. Noi luăm ce s-a întâmplat în urmă și nu mai credem că va fi bine, că vom înlocui…”

„Nu înțelegem de ce să închidem această industrie înainte de orice și de ce Guvernul României nu și-a asumat să ridice standardul de viață a românilor la nivelul UE. Ne aliniem cu UE pe toate angajamentele, dar când vine vorba de salariile noastre, de standardele noastre de viață, rămânem undeva la urmă.”Manu Tomescu, vicepreședintele Sindicatului Energia Rovinari

În momentul în care reprezentanții Bankwatch vin să vorbească cu mulțimea de sindicaliști, același Manu Tomescu, care până în acel moment a vorbit calm cu reporterii care l-au abordat, își ridică volumul vocii și întreabă răspicat: „De ce ne faceți rău?”.

Astfel începe ceea ce cu greu poate fi considerat un dialog, între sindicaliști trecuți prin zeci de ani de muncă, care se simt acum eroii nerecunoscuți și abuzați pe nedrept ai energiei din România, și doi tineri ONG-iști, care încearcă să privească spre un viitor mai verde, mai sănătos, în care oamenii care acum urlă la ei „Hoții!” duc o viață mai bună. 

De undeva din mulțime se aude întrebarea de baraj: „Ia spuneți, mă, cine vă plătește pe voi cu adevărat?”.

Iar Manu Tomescu, care a venit la protest cu un tricolor pe umeri, simte nevoia să-l supună la un test de patriotism pe cel care încerca să-i explice ce-i aia tranziție justă.

Între cele două tabere dezechilibrate numeric, polițiștii și jandarmii din Gorj privesc fără nicio expresie din spatele ochelarilor de solare. 

La solicitarea unei poziții oficiale a companiei asupra protestului angajaților, consilierul Directoratului Complexului Energetic Oltenia, Ion Rușeț, a transmis, flegmatic, la telefon:

„Au fost în timpul liber. Nu admitem să participe în timpul programului.”

Întrebat de PressOne dacă conducerea C.E.O. va lua vreun fel de măsuri în urma manifestației, consilierul a răspuns că nu cunoaște nemulțumirile sindicaliștilor.

Însă la mențiunea unor viitoare închideri de cariere, care vor avea loc în baza scopului asumat de eliminare a cărbunelui din producția de energie în zece ani, reprezentantul C.E.O. declară criptic: „Carierele vor fi închise începând cu 2023. Ultima care va fi închisă e cariera de la Roșia.”

Conducerea Complexului Energetic Oltenia a formulat recurs la decizia Tribunalului București și așteaptă ca magistrații să anuleze decizia de închidere a carierei de la Roșia.

La mai puțin de două ore după ce au întrerupt evenimentul ONG-ului, angajații C.E.O. se retrag, rând pe rând, răcoriți. În urma lor rămân cei câțiva localnici care s-au adunat fie să afle despre ce a fost vorba, fie să-i susțină pe sindicaliști. O femeie pe la 60 de ani, cu pălărie albă de soare, își încalecă cu grație bicicleta și aruncă în urmă, cu siguranța că a găsit cheia pentru rezolvarea problemei:

„Păi da! Dați-le întâi alternative și abia apoi închideți!”

La 1 iulie 2022, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență privind decarbonizarea sistemului energetic, jalon din PNRR, care presupune renunțarea treptată la energia obținută pe bază de cărbune până în 2032.  

În prezent, în România există opt termocentrale pe bază de cărbune, care au emis în 2019 peste 13 milioane de tone de dioxid de carbon, 35% din emisiile produse de toți operatorii industriali, potrivit raportului Bankwatch cu privire la activele pe bază de cărbune în România, publicat anul trecut. 

Complexul Energetic Oltenia (CEO) este cel mai mare producător de energie pe bază de lignit și deține patru termocentrale cu o putere instalată de 3.570 MW: Craiova, Ișalnița, Turceni, Rovinari. În 2019, C.E.O. a plătit 287 milioane de euro pentru certificatul de emisii de dioxid de carbon, din care 251 milioane au fost ajutor de stat.