Cum vor arăta Carpații peste 50 de ani?

Cum vor arăta Carpații noștri în următorii 50 de ani, dacă luăm în considerare schimbările climatice tot mai agresive? Ce se va întâmpla cu vegetația din munți dacă valurile de căldură se vor intensifica, dacă ploile vor deveni mai rare, iar incendiile de pădure, tot mai dese?

Ne-a răspuns la aceste întrebări doctorul Angelica Feurdean, paleoecolog la Centrul de Cercetare Senckenberg pentru Biodiversitate și și Climă din Frankfurt am Main (Germania) și cercetător în cadrul Departamentului de Geologie de la Universitatea "Babeș-Bolyai".

Angelica Feurdean a făcut parte din echipa despre care BBC scria în 2015 că, după ce colectase date din Lacul Știucii (județul Cluj), a fost în măsură să afirme că schimbările politice din România comunistă sunt vizibile inclusiv în felul în care a fost exploatat mediul înconjurător.

Invitată să vorbească la un simpozion despre biogeografia Carpaților, care a avut loc recent la Cluj-Napoca, ea a prezentat rezultatele unor cercetări care însumează aproape 20 de ani de muncă: "Past responses of the Carpathian vegetation to a warmer world and anthropogenic impact" (Cum a reacționat în trecut vegetația din Carpați la o lume mai caldă și la influența factorului uman).

Angelica Feurdean, în timpul unei campanii de prelevare de probe. Foto: Arhiva personală

Altfel spus, Angelica Feurdean a prezentat un tablou al Carpaților de acum mii de ani pentru a obține o proiecție a ecosistemului de aici sub influența potențialei încălziri globale.

*

"Un paleoecolog reconstituie dinamica vegetației din trecut. Cercetând ecologia comunităților vegetale din trecut, încerc să înțeleg cum s-a ajuns la compoziția vegetației actuale, iar apoi să emit posibile scenarii privind felul cum vor arăta aceste comunități în viitor".

Angelica Feurdean, cercetător

*

Schimbarea climatică este un concept gol de sens pentru mulți dintre noi. E greu să ne imaginăm că anotimpurile și viața ar putea să nu mai respecte succesiunea cu care ne-am obișnuit.

A devenit însă o certitudine evoluția haotică a temperaturilor, cum am văzut chiar în această vară, când am trăit diferențe de 20 de grade de la o săptămână la alta, iar canicula a alternat cu zile foarte răcoroase.

Scenarii și modele climatologice arată că, până în 2080, temperatura medie globală ar putea crește cu 4,4 grade. Marja de eroare a acestor scenarii este destul de mare, de la 1 la 6 grade. Astfel, proiecțiile lansate în spațiul public acoperă toată plaja, de la cele alarmiste şi catastrofale, la unele care neagă fenomenul de încălzire globală.

Totul depinde de metodologie și de capacitatea cercetătorilor de a interpreta corect datele pe care le obțin.

De anul trecut − explică Angelica Feurdean −, țările care au ratificat Acordul de la Paris se obligă să încerce să mențină creșterea temperaturii globale între 1,5 și 2 grade.

Acest lucru modifică treptat şi atitudinea oamenilor de știință, care încearcă acum să răspundă la întrebarea: Ce se va întâmpla cu societatea noastră dacă temperatura globală va creşte cu până la +2 grade?

Aceasta este întrebarea de la care a plecat o echipă mixtă de cercetători germani și români în studiile lor asupra vegetației Carpaților.

Răspunsul ni l-ar putea da Holocenul, perioadă de încălzire care a început acum 11.700, ani şi care continuă până azi.

"Pe baza unor recorduri indirecte de temperatură, așa-numitele proxiuri, am determinat o creștere a temperaturii de vară cu unu până la patru grade și o dublare a cantității de precipitații la începutul Holocenului.

Această încălzire a determinat o reacție rapidă a vegetației. În locul pădurilor de conifere dominate de pin și molid, și al vegetației de tip tundră, cu jneapăn și ienupăr, au apărut și s-au extins foarte repede pădurile închegate de foioase, ce conțin ulmul, stejarul, teiul, arțarul, frasinul, alunul.

Această schimbare de vegetație s-a produs în aproximativ 100 de ani, dovedind astfel capacitatea rapidă a vegetației de a-și modifica arealul", explică Angelica Feurdean.

Muncă de teren, pentru adunarea de probe. Foto: Arhiva personală a Angelicăi Feurdean.

Predicția

Așadar, în numai 100 de ani, compoziția pădurilor din Carpați s-a schimbat în urma unei încălziri de câteva grade.

În plus, pădurile au urcat la altitudini mai mari în acel secol, pentru că sezonul de vegetație, cel în care plantele cresc, a fost mai lung.

"Prin studiul nostru, am demonstrat că limita altitudinală a pădurilor compacte, precum și cea a arborilor izolați a fost mai ridicată între anii 10.200 și 4.500 – atunci când iernile au fost mai calde și lungimea sezonului de vegetație mai mare.

Astfel, plantele și-au extins nișa ecologică la altitudini cu aproximativ 100-200 de metri mai mari decât în prezent. Așadar, aveam munți mai împăduriți.

După 4.500, când verile au devenit mai răcoroase și sezonul de creștere s-a scurtat, limita pădurilor a coborât. Această schimbare a fost accentuată și de impactul uman, începând cu Perioada Bronzului, aproximativ acum 3.500 de ani.

Oamenii preistorici au început despăduririle în zonele mai deschise, folosind focul. Odată arsă, în locul vegetației lemnoase au apărut pajiștile, care, pășunate în mod regulat, au împiedicat regenerarea vegetației lemnoase.

Având în vedere predicțiile de creștere a temperaturii, ne așteptăm ca limita altitudinală a pădurilor să crească din nou în viitor. Dar aceasta cu condiția să nu se intensifice impactul uman, adică defrișările și pășunatul".

Distribuția tipurilor de arbori se va schimba major, ceea ce va avea un impact și asupra economiei. Iată de ce.

Actualmente, lemnul cel mai folosit în industria de mobilă și în industriile conexe este cel de molid, specific zonei carpatice. Molidișurile sunt și pădurile cele mai tăiate, legal sau ilegal, în România.

"Ne așteptăm la schimbarea compoziției acestor păduri ca reacție la un climat mai cald. Este posibil ca molidul, una dintre speciile cele mai răspândite din România și, totodată, de importanță economică majoră, să se rărească încet, fiindcă este asociat cu o climă mai rece.

Ne putem aștepta să crească reprezentarea fagului, precum și a altor specii termofile, ca, de exemplu, unele specii de stejar la altitudine mai ridicată".

Incendiile

În timpul Holocenului, spun cercetătorii, munții Carpați au trecut, în doar 100 de ani, dintr-o climă rece într-una temperată, cu temperaturi asemănătoare sau ușor mai mari decât cele pe care le avem astăzi.

În consecință, scenariul lor pentru următorii 50 de ani spune că în pădurile noastre ar urma să domine specii de arbori specifice pentru zona mediteraneeană.

În plus, ne mai putem aștepta, spune Angelica Feurdean, la o creștere a frecvenței incendiilor masive.

În zona noastră, incendiile care mistuie hectare întregi de pădure sunt destul de rare. Dar în trecut, explică paleoecologul, vegetația naturală a ars mult mai des și mai puternic. Cercetătorii probează aceste informații cu bucăți de cărbune vegetal recuperate din lacuri și turbă.

Așa arată sedimentele de lac preluate de cercetători pentru probe în laborator. Foto: Arhiva Angelicăi Feurdean

"Iniţial, oamenii au folosit focurile de vegetație ca să despădurească, iar pe urmă ca să mențină peisajul deschis, să înlăture reziduul vegetal sau să fertilizeze solul, așa cum se procedează uneori și astăzi. Ne asteptăm și în viitor la creșterea frecvenței incendiilor de vegetație, ca răspuns la creșterea temperaturii".

Angelica Feurdean

Spre exemplu, în lunile iulie și august, Parcul Naţional Domogled nu a putut fi stins de pompieri, fiindcă focarele s-au iscat în zone inaccesibile.

"Sursa principală de igniție a incendiilor moderne este omul, însă, dacă nu avem o vegetație suficient de uscată și flamabilă, aceasta fie nu se aprinde, fie focul nu se transmite. Dar dacă temperaturile vor continua să crească, șansa ca aprinderile accidentale să se transpună în incendii de vegetație devastatoare va fi mai ridicată".

Ce se va întâmpla cu fauna din Carpați, în aceste condiții extreme?

Vor fi nevoite să găsească în permanență refugii, fugind din calea focurilor sau rămânând fără surse de hrană.

De pe urma arderilor majore de vegetație sporește și nivelul gazelor de seră din atmosferă. Acest lucru nu ne va afecta doar sănătatea, ci și ciclul prin care pădurile absorb dioxidul de carbon și îl depozitează în pământ, așa cum se întâmplă în mod natural.

Calcule adiacente care însoțesc studiul despre care vorbim arată și așa-numitele rate ale schimbării, conform cărora omul a accelerat foarte mult felul în care natura se încălzește sau se răcește în mod ciclic, mai ales prin activitatea industrială, defrișări și poluare.

Munții Piatra Craiului din Carpații Meridionali. Foto: Raul Ștef