Călugărița, misterul de la mănăstire. România posedată, din nou la export

The Nun (2018), groază. Regia: Corin Hardy. Scenariul: Gary Dauberman după o poveste de James Wan și Gary Dauberman. Imaginea: Maxime Alexandre. Muzica: Abel Korzienowski. Cu: Demián Bichir, Taissa Farmiga, Jonas Bloquet, Bonnie Aarons.

Colecția "dacă n-ar fi existat România, atunci" n-am fi avut stilou, insulină, roboți, iar gimnastele ar fi luat, în continuare, cel mult 9,99, se îmbogățește săptămâna aceasta în cinematografele din toată lumea cu figura diabolică a ultimului film din seria Trăind printre demoni (The Conjuring), unul dintre cei mai probabili lideri de box-office ai începutului de septembrie.

În 2016, Călugărița / Valak o îngrozea pe Vera Farmiga în "Trăind printre demoni 2" și-și anunța propriul film.

Filmat în România și plasat în anul 1952, Călugărița: Misterul de la mănăstire vrea ca, printre torenții de sperieturi, să explice cum a apărut din România și a călătorit în lume maleficul Valak, tartorul Iadului și marele personaj negativ (că doar e diavol într-o serie despre exorcizări!) din a doua parte a seriei, lansată în 2016.

După sinuciderea uneia dintre călugărițe la Cârța, preotul Anthony Burke (Demián Bichir) primește misie de la Vatican să investigheze ce se întâmplă lângă Sibiu, alături de Sora Irene (Taissa Farmiga), o tânără novice care trebuie să-i faciliteze accesul în interiorul mănăstirii. Pe drum, mai pescuiesc și un Don Juan local, poreclit Francezul (Jonas Bloquet), singurul locuitor din Biertan care mai are contact cu abația. Ceilalți țărani din zonă sunt prea speriați și, chiar dacă simt prezența demonică de câte ori le mai moare câte un copil, se rezumă la a scuipa cu năduf, ca să țină diavolul departe.

În spatele ușilor mereu închise ale abației se întâmplă cam toate lucrurile la care te aștepți într-un film de groază în care slujitorii lui Dumnezeu se luptă cu cei ai diavolului sau cu Diavolul însuși. Ascuns sub masca unei călugărițe care bântuie noaptea prin mănăstire, Valak încearcă să ia în posesie o ființă umană, pentru a fugi în lume.

Călugărițele se roagă, ușile și ferestrele se izbesc de pereți fără motiv, călugărițele se roagă, cruci sclipesc în întuneric și se întorc pe pereți, călugărițele se roagă...

Noroc de urletele puternice și de atacurile neprevăzute, care încearcă să dea ritm acestui episod al cărui final fanii seriei probabil îl intuiesc.

Totuși, ca intriga să nu fie atât de simplistă, James Wan, regizorul părților anterioare și al clasicului Saw, acum doar în calitate de autor al poveștii alături de Gary Dauberman (It, Annabelle), pune în cârcă personajelor principale și câte un demon propriu, de care Valak se va folosi pentru a încerca să-i distrugă. Burke duce cu el povara unui exorcism care nu a ieșit "ca la carte", iar Irene îndoiala că e pregătită pentru viața monahală și convingerea că Dumnezeu există și dincolo de Biblie.

Taissa Farmiga (sora Verei) caută pericolul cu lumânarea prin mănăstirile medievale din România

Unii s-au plâns deja că nu ar fi destule momente de groază în Călugărița, dar sala plină de la avanpremieră ar avea un răspuns ușor diferit: fie te ascunzi în spatele prietenului sau prietenei, de câte ori anticipezi o săritură diavolească în cadru, fie râzi fără nici o jenă la fiecare scenă de umor involuntar – pentru că cel voit e excesiv de rudimentar! – sau la fiecare schimb de replici parcă scos din dicționarul filmelor de pe raftul de foarte jos. Ca atunci când, în mijlocul unei discuții despre o veche relicvă care conține sângele lui Cristos (sic!), Francezul, confuz, de parcă ar fi uitat că de jumătate de oră se plimbă printr-o mănăstire catolică, cere o clarificare tâmpă: "-Isus?".

De aceea, dialogurile, personajele schematizate și ca rol, și ca apariție, și decorul medieval scos puternic în evidență dau o senzație de bandă desenată și cel puțin o scenă v-ar putea trimite direct la faimoasa scenă a asistentelor din Silent Hill (2006).

Tot ca să nu complice lucrurile, autorii se rezumă la o Românie cu iz medieval, fără diferențe notabile față de Transilvania lui Bram Stoker, atunci întunecată de prezența de-sânge-setosului Dracula. Deși suntem la mijlocul secolului XX, singurele semne ale modernizării sunt un camion și un aparat de radio din care, în încăperile mănăstirii, sună muzică americană contemporană.

Cu puțin efort, autorii fi putut introduce o intrigă secundară, în care călugărițele ascultă pe ascuns Europa Liberă în plină construcție a socialismului, dar, cum spuneam, Călugărița nu vrea să strice rețeta bunicilor genului.

Offscreen

Săptămâna aceasta, cinematografia mondială l-a pierdut pe faimosul Burt Reynolds, unul dintre marile și neobositele staruri ale ultimilor 50 de ani, cunoscut pentru rolurile sale în Deliverance (1972), The Longest Yard (1974), Smokey and the Bandit (1977) – care poate fi urmărit în România pe Netflix -, White Lightning (1973) sau mult mai recentul Boogie Nights (1997), care i-a și adus o nominalizare la Oscar și un Glob de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Chiar dacă premiile l-au ocolit în mare parte a carierei sale, Reynolds este totuși singurul star american care a condus în preferințele publicului timp de cinci ani consecutiv, începând din 1978. În acest an, actorul se afla în distribuția filmului Once Upon a Time in Hollywood, al lui Quentin Tarantino.

După premiera de la Sarajevo, unde a fost prezent în selecția oficială, cel de-al treilea lungmetraj al regizoarei Ana Lungu, Un prinț și jumătate, a intrat din 7 septembrie în cinematografe. Cu o distribuție cunoscută mai ales iubitorilor de teatru (Iris Spiridon, Marius Manole, Emilian Oprea, István Teglas, László Mátray), Lungu încearcă să construiască, prin intermediul celor trei personaje principale, "portretul unei generații care nu mai respectă regulile tradiționale ale maturității", cum spunea într-un interviu.

Colecția toamnă-iarnă la HBO se bazează pe Banksy-ul literaturii contemporane, misterioasa Elena Ferrante, și adaptează într-o mini-serie prima dintre cele patru romane napolitane ale autoarei, Prietena mea genială. Cu o distribuție italiană, fără vedete, așteptările cad pe umerii lui Saverio Constanzo, cunoscut pentru Hungry Hearts (vedetă la Veneția în 2014), unul dintre regizorii apreciați și pentru lucrul cu actorii. După primele proiecții, seria, care se va lansa în luna noiembrie, a fost catalogată ca fiind o adaptare fidelă a poveștii despre prietenie și supraviețuire în Italia anilor 1950.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează