Cinci cărți pentru care să fii copil din nou

Internetul abundă în soluții miraculoase prin care părinții să-și convingă copiii să citească în vacanțe – dar adevărul e că ajunge să vă așezați pur și simplu lângă cel mic și să petreceți un timp cu el, citind împreună.

Am selectat cinci cărți pentru copii, una mai frumoasă decât alta, scrise de autori români și apărute în 2017.

Oricare dintre ele poate fi citită cu nesaț, indiferent de vârstă. Sunt, de fapt, cărțile unei noi generații.

Pe fundul mării trăiește o caracatiță bătrână-bătrână, care are 700 de ani. Ea ar putea ști calea către Cetatea Sufletelor – un loc în care ajung bunicii și unde nepoțeii nu mai pot să-i vadă, oricât de dor le-ar fi de ei.

Dar nimeni nu știe drumul către Cetatea Viselor și nimeni nu s-a întors niciodată de acolo.

Val și Cetatea Sufletelor, cartea Anei Alfianu publicată la Editura Humanitas, este povestea unui băiețel care pornește în căutarea Cetății alături de o broască țestoasă zburătoare.

„Cartea s-a născut treptat, ca urmare a unui șir de întâmplări. La început a fost un desen pe care i l-am dăruit unei prietene foarte bune.

Pornind de la acea imagine, în care un băiețel se împrietenește cu o caracatiță, s-a conturat încet-încet ideea unei posibile călătorii prin diverse tărâmuri, fiecare cu o semnificație aparte.

În paralel, simțeam nevoia să scriu despre bunicul meu, care a murit în urmă cu mai mulți ani, și astfel a apărut soluția unei aventuri (deși termenul este ușor exagerat) în căutarea Bunicului. Povestea lui Val este, în primul rând, o poveste scrisă pentru mine”, ne-a povestit Ana Alfianu.

Însoțindu-l pe Val, cititorul va ajunge să se întrebe ce gust au murele murate, cum arată un balaur poet, cât de plăcut e să locuiești într-un târg care nu stă prea mult locului, pentru ca locuitorii săi să vadă cât mai multe perisaje.

Unii cititori s-ar putea chiar să se întrebe cum e să ieși și să te joci afară, la marginea pădurii…

Ana Alfianu spune că s-ar bucura ca, în povestea lui Val, copiii să găsească atât farmecul aventurii, cât și plăcerea de se lăsa absorbiți în ilustrații.

„Dacă unele aspecte ale poveștii le vor da de gândit și le vor stârni imaginația, empatia sau curiozitatea, cu atât mai bine.

Dar asta își dorește orice autor, indiferent de vârsta cititorilor lui. Se vorbește mult despre faptul că literatura pentru copii ar trebui să fie (și) subversivă, și așa este, într-adevăr.

Revolta și un anume fel de obrăznicie isteață sunt foarte binevenite. Mi-ar plăcea să scriu cândva o poveste la care se va chicoti foarte mult, complice.

Dar povestea lui Val, deși atinge tema morții, o tratează mai degrabă cu blândețe. Dacă un pic din blândețea aceasta va ajunge la copii, o să fiu recunoscătoare”, ne-a mărturisit autoarea.

„Granițele sufletului sunt fluctuante și greu observabile. N-aș putea spune, așadar, cu mâna pe inimă, că m-am trezit într-o dimineață și am hotărât să scriu o carte pentru copii. Pur și simplu, cărămizile s-au așezat treptat și rezultatul final a fost această poveste pe care o pot citi atât oamenii mari, cât și copiii”.

Ana Alfianu

*

Ați cunoscut vreodată un Împărat Ardei, verde, roșu și galben în același timp?

El există și are de soție o împărăteasă slabă, uscată și lungă. Iar Ina, o fetiță drăgălașă și plictisită de calculator, îi va cunoaște.

Însoțindu-i pe Ina și ariciul Pit, copiii vor pătrunde în lumile extraordinare pe care și le-a imaginat scriitorul Radu Țuculescu și pe care le-a ilustrat cu delicatețe tocmai Ana Alfianu, autoarea prezentată anterior.

„La un moment dat, am fost nevoit să-i inventez o poveste nepotului meu. Astfel, ideea unor aventuri in interiorul unui vechi aparat de fotografiat începuse să prindă viață și să incite imaginația. Atât a mea, cât și a micuțului.

Apoi, un prieten mi-a zis să o pun, neapărat, pe hârtie, fiind o idee originală, nemaiîntâlnită. Bunicul Inei fusese un aventurier, un șugubăț, cu o viață plină de peripeții.

În aparatul său de fotografiat au rămas numeroase imagini de pe unde umblase… Ina și ariciul ei vor continua aventurile bunicului. Până la urmă, a scrie o carte pentru copii a fost o adevărată provocare pentru mine”, povestește Radu Țuculescu.

Pagină cu pagină, cititorii mici – și mari – își vor aminti cum să se bucure de personaje și de locuri care nu pot exista decât în povești.

Ce vor mai descoperi?

„Curaj, umor, dorința de a descoperi ținuturi noi, gust pentru călătorie, întâlniri cu personaje fantastice, puterea de a crede în vise, în propriile forțe, în prietenie… Convingerea că răul este, în cele din urmă, învins”, ne-a mai dezvăluit autorul.

„Recent, am primit replica unei fetițe, o replică ce valorează mai mult decât orice cronică literară. Fetița se numește Sofia (! și citea cartea pentru a doua oară. Mi-a zis: «E faină cartea, nici nu moare nimeni în ea! Ina sunt eu!» Nu a auzit, încă, de Flaubert, sunt convins. M-a impresionat enorm și m-a convins că a meritat efortul de a scrie aventurile Inei”.

Radu Țuculescu

*

Dacă, înainte să se culce, copilul citește câteva pagini, atunci cum ar fi s-o cunoască pe Catrina, o fetiță care nu vrea să doarmă decât după ce mama ei îi spune „o poveste din cap”?

Ce sunt „poveștile din cap” și ce personaje au ele?

„«Poveștile din cap» sunt clar diferite de «poveștile din carte». Așteptând somnul și încercând să-l ademenesc cu ceva, am imaginat, numai și numai pentru fiica mea Katrina, povestea Katrinei în Țara Viselor și pe cele trei personaje fermecate: Marele Domn-Somn, Domnica Somnica și Pui de Somn.

Îi spuneam povestea seară de seară. Era parte din ritualul nostru și numai al nostru: o poveste inventată și împărțită între două făpturi semi-adormite.

Apoi, cei de la Editura Cartier m-au întrebat dacă nu aș vrea să scriu o poveste pentru colecția lor, Codobelc, unde apar cărți semnate de autori care nu scriu în primul rând pentru copii”, povestește Alina Purcaru.

Așa a luat naștere Catrina și Marele Domn-Somn, carte ilustrată de Mihaela Paraschivu.

„Pe scurt, e o poveste despre o fetiță care nu vrea să doarmă, care strigă «somnul nu e bun!» și care îi supără, în felul ăsta, pe cei trei, în frunte cu Marele Domn-Somn.

Niciunul nu vrea să mai treacă pe la ea și fetița începe să observe cum totul se schimbă atunci când somnul și visele se retrag din lume.

Sper să fie pe placul cât mai multora, să fie o cărticică aducătoare nu doar de somn, ci și de bucurie”, ne-a mai spus Alina Purcaru.

*

− Tati, dar ție ți-e dor de mine și când nu ți-e dor de mine? Tati, noi de ce visăm? E ziua mea și când e seară? Unde e viața ta de când nu mai aveai copii? Inima poate și ea să fie inteligentă?

Ca să răspunzi la întrebările-cascadă pe care le pune un copil trebuie să ai, în primul rând, chef de joacă. Dar și simțul umorului și responsabilitate. Și puțină nostalgie.

Iulian Tănase pare să știe toate astea, pentru că le echilibrează cu grijă în Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat.

„Anul trecut am început să scriu o poveste despre care nici măcar n-am știut că ar putea deveni o carte pentru copii. O scriam strict pentru mine, într-o încercare de a umple cu ea, cu această poveste, o anumită absență.

A fost mai degrabă un act terapeutic, care, în bună măsură, a funcționat, căci poveștile pot avea efect terapeutic și pentru cel care le scrie și pentru cei care le citesc.

Înainte de deveni tată și chiar și multă vreme după ce deja devenisem, nu m-am gândit că aș putea scrie cărți pentru copii. Am început să fac asta datorită dorului.

A dorului de copiii mei, mai exact. Dorul a fost combustibilul care m-a făcut să scriu «Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat»”, ne-a mărturisit Iulian Tănase.

„Știu, din multele mesaje pe care le-am primit de la părinți, că, citind sau citindu-li-se această carte, copiii au râs, s-au bucurat, unii s-au mai și întristat pe alocuri, exact cum se întâmplă în viață, căci viața și cărțile nu sunt niciodată separate”.

Iulian Tănase

*

Prima carte pentru copii a poetului Radu Vancu este Regele Piticuț, apărută în 2017 la Editura Cartier.

A fost odată o țară frumoasă și bogată, dar care scădea pur și simplu din cauza răutății care clocotea sub ea. Când se naște prințul acelei țări, ea arată deja ca piureul de mazăre − atâta piure de mazăre, încât frumusețea țării nu se mai vede niciunde.

Pornit să regăsească frumusețea, Regele piticuț se vede pus în situația de a fi nevoit să învingă piureul de mazăre. Care se mai și strică între timp.

Aș adăuga că orice asemănare cu vreo situație din realitate e întâmplătoare, dar nu pot: Radu Vancu a fost foarte prezent în atenția publică în luna decembrie, ca purtător de cuvânt informal al mișcării de protest de la Sibiu, intitulată Vă vedem.

Personajul închipuit de el seamănă cu alt copil extraordinar, care nu lasă niciodată vreo întrebare fără răspuns: Micul Prinț.

Cu aceeași încăpățânare, Regele Piticuț caută frumusețea, legată într-un fel nevăzut de amintirea propriei mame, care a murit la naștere.

De aici se țese o poveste emoționantă, al cărei miez este cu totul poetic.

*

Fiecare dintre cele cinci cărți de mai sus va putea fi recitită, din vreme în vreme, cu aceeași uimire. Toate își păstrează farmecul.

Cum spuneam, sunt noua generație de cărți ale copilăriei.