"Augustus Maximus", viceprimarul care a trădat de două ori alianța PSD-ALDE: "Io am treabă cu ăilalți, cu cetățenii!"

În acea noapte, nea Augustin Maxim nu se odihnise prea bine. S-a tot întors de pe o parte pe alta. Trecuse binișor de 70 de ani, dar în politică mergea încă de-a bușilea.

Intrat de 12 luni în partidul lui Tăriceanu, trădase deja o dată idealurile ALDE. Acceptase funcția de viceprimar al comunei Cucerdea (Mureș) în ciuda împotrivirii colegilor din organizația locală.

Se gândise la binele lui, la faptul că pensia nu e niciodată îndestulătoare și că o indemnizație de „vice”, într-o localitate cu mai puțin de trei mii de suflete, e egală cu un punct din coeficient (1.450 de lei) înmulțit cu trei. Adică 4.350 de lei, salariul brut.

Şi, de aici, punctul de inflexiune pe curba vieții încă crudului om politic.

Acum, participarea la treburile cetății îl obliga la un nou compromis. Trebuia să se gândească și la ceilalți, adică la „dușmanii” din PNL, care-l ademeneau să treacă în tabăra lor pentru o frumoasă majoritate în Consiliul Local.

Din nouă consilieri, patru sunt liberali, doi de la PSD și trei de la ALDE. Cu el, balanța s-ar înclina în favoarea urmașilor Brătienilor. Sau, mă rog, a celor care-l urmează pe primarul din Cucerdea, și el liberal, aflat la primul mandat.

În zori, cocoșii din ogradă i-au ghicit frământările. Au cântat de exact trei ori. „Augustus Maximus” s-a îmbrăcat liniștit și a așteptat importanta ședință care urma să schimbe configurația politică a micii comune mureșene.

Pe 29 septembrie 2017, s-a votat amendamentul grupului PNL cu privire la stabilirea indemnizației maxime lunare a consilierilor locali.

Conform legii, aceasta poate fi de maximum 10% din cea a primarului, de 5.800 de lei pe lună. Peneliștii au cerut să scadă procentul până la 0,1%.

Cu nea Maxim de partea lor, și-au impus punctul de vedere: cinci voturi pentru, patru, împotrivă! Astfel, fiecare consilier va lua în mână circa 4 lei pe lună, dar numai dacă va fi prezent la minimum două ședințe.

Tabăra adversă a protestat inutil. S-a cerut retragerea sprijinului politic pentru „trădător”. Povestea a ajuns până la București, la Tăriceanu, care preferă totuși un viceprimar ALDE neloial decât un fost viceprimar ALDE.

Așa că nea Maxim își vede liniștit de salariul lui baban. Spune că ar accepta chiar o scădere cu 50%, totul pentru cetățeni.

Am dat o fugă până la Cucerdea ca să-i cunoaștem pe oamenii care au acceptat de bunăvoie să-și reducă indemnizaţiile până la dimensiuni ridicole.

Am înțeles că, și la țară, lucrurile se petrec exact ca în Țara cea mare. Politica e o curvă și aici, doctrinele își fac loc chiar și acolo unde n-au ajuns apa curentă sau canalizarea, iar trădarea e motorul tuturor lucrurilor.

La Cucerdea sunt și apă, și gaz, și curent, iar acum se lucrează la iluminatul public pe leduri. Comuna e compusă din satele Cucerdea, Bord și Șeulia de Mureș.

Noul primar, Vasile Morar, spune că s-a săturat să vadă cum se sifonează bani din bugetul public. Predecesorul său a stat în funcție vreo trei mandate și jumătate. În 2016 l-a bătut doar la vreo 23 de voturi diferență.

„În 2008 am candidat prima oară împotriva lui. M-a făcut KO, atât de rău, încât am greșit colțu’, m-am dus în colțul opus la final, metaforic vorbind. În 2016 am revenit cu o echipă de 20 de tineri în spate, liberali.”

Suntem în biroul lui, alături de doi dintre consilierii care și-au redus indemnizațiile − Petru Tâmpla, proprietarul a două magazine din comună, și Liliana Stîngaciu, o învățătoare care face zilnic naveta până în orașul Târnăveni.

Și ei zic că s-au săturat să asiste neputincioși la decăderea satului, că sunt tineri și vor să demonstreze că se vor dedica sută la sută celor care i-au votat. Spun că reducerea indemnizațiilor va asigura o importantă economie la buget, dar, în același timp, insistă că primarul are nevoie de o mașină, că și-a spart baia de ulei prin gropile din satul vecin.

Se afirmă chiar și faptul că, de când e Morar în fruntea administrației locale, în sat ar fi revenit vreo nouă familii de tineri. Și că în părculețul deschis în curtea școlii – școală care nu mai funcționează de ceva timp – au fost văzuți recent și 20 de copii, în același timp.

OK, să nu fim malițioși, timpul va proba dacă noua majoritate din Cucerdea e mânată de intenții bune.

Dialogul curge ușor.

Consilierul Petru Tâmpla: E un lucru de știut. Și primaru’ o avut un serviciu bun, o renunțat la un salariu de 9.000 de lei ca să vină. Și uite că am reușit să dăm jos un sistem din 2004, vreo trei mandate în care n-au făcut nimic. 23 de voturi, am câștigat la 23 de voturi.

Primarul Vasile Morar: Estea-s niște lucruri care, nu știu… ceea ce vă pot spune, ceea ce este esențial…

Consilierul Petru Tâmpla: Ah, sunteți modest, dom’ primar!

Primarul Vasile Morar: Nu m-o pus nimeni să candidez… Nu eram chiar nevoit, nu vă ascund treaba asta, dar la insistențele lui, a doamnei consilier și a altor cetățeni, am renunțat, vă spun, la un salariu bun față de cum îl am aici.

Înainte eram director de producție la o firmă. Dar altceva-i esențial, n-am apucat să vă spun. Prin gestul consilierilor, se face economie la bugetul local de vreo 680 de milioane de lei vechi pe an. La indemnizația care s-a hotărât, de 0,1 la sută, bugetul este de 1.000 de lei, respectiv 10 milioane de lei vechi, de 67 de ori mai mic. Banii aceștia pot fi folosiți pentru investiții.

Consiliera Liliana Stîngaciu: Scopul n-a fost să ne îmbunătățim situația financiară. De când am intrat în această luptă cu opoziția nu s-a pus niciodată problema banilor. Ne gândim doar la ceea ce se poate face pentru cetățeni, să demonstrăm că suntem pentru ei aici. A dormit comuna asta timp de aproape două decenii. E mult să nu se facă nimic timp de 18 ani.

Consilierul Petru Tâmpla: Și ai văzut? Doar 23 de voturi.

Consiliera Liliana Stîngaciu: Oamenii în vârstă nu sunt adepții schimbărilor.

Consilierul Petru Tâmpla: Mă opresc oamenii pe stradă, îmi spun că tot pe dumneavoastră o să vă voteze.

Primarul Vasile Morar: Într-o comunitate mică, nici n-ar trebui să existe termenul de putere sau de opoziție. Lasă-i în Parlament, aici toate energiile trebuie direcționate spre binele cetățenilor.

Păi, ce să vă spun, eu n-am mașină. Io la București trebuie să mă duc cu mașina mea. Cu mașina mea, la Ministerul Dezvoltării, la Prefectură, la Consiliul Județean. Mă duc cu mașina mea, fără să am contract de comodat cu Primăria. Îmi suport singur cheltuielile.

Am fost la Bord și era o piatră, am dat cu baia de ulei și mi s-o spart. A trebuit să-mi repar mașina pe banii mei.

Consilierul Petru Tâmpla: Păi, uitați ce putem să facem cu banii. Cumpărăm o mașină. Avem banii necesari pentru o mașină. 68.000 de lei, nu?

Consiliera Liliana Stîngaciu: Dar și în acel moment opoziția n-a fost de acord, când s-a propus lucrul acesta-n Consiliu.

Primarul Vasile Morar: Până la urmă, Consiliul Local e cel care hotărăște.

Consilierul Petru Tâmpla: Categoric!

Primarul Vasile Morar: Domnilor, orice știre ține azi, mâine și poimâine. Atât, ca orice miracol. Esențial e să facem treabă, că am demonstrat că n-am venit pentru bani.

În apropiere va fi nodul de urcare pe autostrada Transilvania, suntem în negocieri cu niște americani care vor să deschidă o fabrică în Cucerdea. Doar venind în întâmpinarea investitorilor îi putem atrage aici.

Consilierul Petru Tâmpla: Da, da, să facem treabă, nu ca ceilalți. Avem un consilier local care, de când am preluat mandatul, n-a scos un cuvânt. Nici măcar un cuvânt, vă vine să credeți? Doar apare și ridică mâna când îi spun ceilalți să voteze împotrivă. Un singur cuvânt…

Cei trei primesc un telefon. Primarul ne anunță că s-ar putea să apară consilierii care au pierdut controlul după trădarea lui Maxim.

„Cred că s-or urcat în mașină și vin ca racheta. Iară li s-o dat raportu’. S-ar putea să vă aștepte prin parcări, pe aici. Așa or pățit și cei de la Antenă.”

Pe un monitor, se succed imagini de la intrările și ieșirile celor trei sate pe care le păstorește.

„Uite, pe aici vin, dacă vin.”

Este vorba, aflăm, de doi membri ALDE și tot atâția de la PSD. Doi pensionari, un zugrav și Ghiță Stroia, un tip care e uns cu toate alifiile.

Stroia are o firmă de transporturi, plus un buldo-excavator, și era abonat la contractele pe bani publici din Cucerdea. Cu noul primar, i s-ar fi dus și toate favorurile. Din 2011, a încasat vreo 3 miliarde jumate, „leuți vechi”, susține actuala putere. Flutură acte doveditoare.

Stroia ar fi luat bani pentru servicii de deszăpezire și transport școlar, chiar dacă Primăria primise de la Guvern un microbuz care în tot acest timp a stat abandonat în parcare.

Mai mult, și la renovarea clădirii, fostul primar Ioan Oltean ar fi umflat factura până la puțin sub 100.000 de euro, ca să poată da lucrarea prin încredințare directă.

„Aș vrea să vină aici, să stați de vorbă cu ei, să ascultați și părerea lor. Noi n-avem nimic de ascuns„, spune primarul, care ordonă scurt: „Chemați-l pe Maxim!”

Vicele „Augustus Maximus” intră în scenă. „Să trăiți o sută de ani! Dar ce zic? Chiar două sute”, ne salută vesel.

„Domnu’ vice, vă rog să vă chemați colegii din partid aici, să vină să discute civilizat cu domnii de la ziar. Vor să audă și punctul lor de vedere.”

Nea Maxim se execută.

„Numărul format este blocat. Îl sun pe celălalt, da-i același lucru. V-o spun precis, cu mine nu vorbesc oricum, ce să le faci! I-am sunat de «n» ori și nu mi-or răspuns.

Da’ io n-am treabă cu ei, pentru că am treabă cu ăilalți, cu cetățenii. Să nu mai bage șopârle.

Domnu’ primar, dacă era vorba să renunț eu la jumătate din indemnizația de vice și spuneați că-i pentru cetățeni, eu renunțam. Ce, eu mor de foame? Eu am pensie, domle’!”

I se propune doamnei învățătoare să sune la opoziție. „În calitate de ce?”, întreabă. „În calitate de vecină”, răspunde Maxim.

Îl rog să-mi dea numerele, că sun eu. „Trădătorul” îmi dictează un mobil format din 11 cifre, nu din 10.

Până la urmă, îmi dă două numere valide. Unul dintre consilierii PSD nu dorește publicitate. Afaceristul Stroia nu răspunde. Terminăm interviul și plecăm la plimbare prin sat. După o oră îmi sună telefonul.

„Faceți, vă rog, trei-patru pași și ieșiți din biroul primarului. Asigurați-vă că nu aude ce vorbim, că nu ne aude. Sunt consilierul Stroia, Gheorghe Stroia.”

„Bună ziua, am făcut deja câțiva kilometri, sunteți în siguranță”, îi răspund.

Cere o întâlnire într-o parcare din Iernut. Nu vrea să fie filmat și spune că va reveni cu o declarație comună și oficială a consilierilor „hărțuiți” de primarul din Cucerdea și de clica lui.

„E ca Ceaușescu, dom’le. Te poți apropia de el numai dacă-i cânți ode.”

Ne asigură că totul e o regie ieftină și că, de fapt, din economia cu indemnizațiile se urmărește doar achiziționarea unui Sandero pentru primar.

Își aduce aminte de nea Maxim.

„Nu mă voi lăsa până acest om nu va fi alungat din ALDE. E o rușine. Păi, se poate așa ceva? Ne-am întâlnit înainte cu o zi de ședință.

«Băi, nea Maxime, uită-te-n ochii mei! Ești cu noi sau împotriva noastră?»

Mi-a zis că nu vrea să trădeze a doua oară. Și uite cum s-a sucit. Acuma, și voi faceți lucrurile pentru bani, nu? Parlamentarii își măresc salariile, primarii, la fel, pensii speciale peste tot, și noi, la Cucerdea, nimic.

Și să știți că nu era cât zic ei, 400 de lei pe lună, înainte de amendament, ci doar vreo 200, deci, în realitate, economia pe care se laudă că o fac e mult mai mică.”

Ghiță Stroia e supărat că, în comuna Cucerdea, primarul are și viceprimar, și consilier personal. Nici nu ar fi nevoie de viceprimar, consideră. „Pentru ce? Să cheltuiești niște bani aiurea.”

Dar dacă vicele ar fi el însuși, Stroia? Atunci, da, e nevoie de viceprimar, absolut.

„Înainte să-l pună pe trădător, m-am dus la Morar. «− Primare, ce fac, să mă pregătesc? − Tu? Niciodată!» Așa mi-a răspuns! Bine, mai stau o tură.

Ne hărțuiește. Spune că asfaltează. Uite cum face. Fratele meu are un magazin în sat, vizavi de al consilierului Tâmpla. La ăsta au făcut și trotuarul, la fratele meu, nu. Păi nu se cheamă asta răzbunare politică?”

Îl întreb dacă e atât de supărat pentru că nu mai are acces la contractele pe bani publici. Câștiga cam 50.000 de lei pe an.

„Arătați-mi ceva ce am făcut ilegal! Ce, nu mai poți face afaceri cu primăria? Vă duc unde am pus eu niște dale în Cucerdea. De ani de zile, și una nu s-a mișcat.”

Străzile din Cucerdea sunt aproape pustii la prânz. E un sat îmbătrânit, încremenit, ca multe altele din România, în care femeile le-au supraviețuit bărbaților lor.

Îți povestesc despre ei și spun că n-au fost întotdeauna atât de singure. Stau grupate, două câte două, pe băncile din fața gospodăriilor, și întrețin un mic comerț stradal cu gutui și nuci.

Le oferim o sumă infimă pentru două gutui, vor să ni le dea pe toate. Nu-i cunosc pe consilierii din sat și n-au auzit de războaiele lor. De-abia ce mai fac câțiva pași, să iasă în fața porții și să mai întâlnească un suflet de om ca să nu se mai simtă chiar atât de singure.