Anca Negrean, casnică în SUA: "Dacă am putea face homeschooling ca aici, probabil ne-am întoarce"

Plecarea din România a fost un vis din copilărie devenit realitate. Îmi place să explorez locuri noi, să întâlnesc oameni noi, să văd lumea. Îmi place să călătoresc. Îmi place libertatea de mișcare. Îmi plac drumurile bine făcute care îți dau acces oriunde. Îmi place să merg în natură. Îmi plac ordinea și curățenia.

Sunt sigură că, într-o anumită măsură, aș fi avut parte de toate acestea și în România.

Dar aici, în State, putem face home schooling fără probleme, iar soțul meu, Radu, poate lucra de acasă, condiții care ne permit să călătorim și să învățăm lucruri pe care nici nu le visam.

Aici sunt drumuri bune care te duc peste tot. Aici, tăierea neregulamentară a pădurilor este ilegală și e pedepsită aspru.

Aici am experimentat libertatea de mișcare într-un mod în care nu am experimentat-o nicăieri în lumea asta. Aici, libertatea individului (și, bineînțeles, responsabilitatea care vine la pachet) este valoarea supremă pe care s-a construit societatea americană. Are tradiție, e cultivată și apărată.

Bineînțeles, există probleme de interpretare a libertății care duc la divizare, dar simți că oamenii, pe lângă interesul pentru binele propriu, au pe inimă, într-o măsură deloc neglijabilă, binele tuturor.

*

Una e să mergi ca turist într-o țară străină și alta e când te gândești să te stabilești acolo.

Înainte să intrăm mai serios în sistemul american, am avut „norocul” să fim primiți pentru o vreme în familia surorii soțului meu, în California. A fost un timp în care ne-am dat seama care e realitatea americană.

Odată cu „dezmeticirea” au venit și anxietățile de rigoare: unde o să locuim? Ne-am fi dorit să locuim într-o zonă cât de cât bunicică, fără infracționalitate prea mare, fără prețuri prea umflate, cu școli cât de cât bune, nu prea departe de familie.

Dar, cel puțin pentru noi, California s-a dovedit, în două rânduri, prea scumpă și prea aglomerată.

Cu inima în dinți, ne-am hotărât să mergem într-un alt loc, mai accesibil pentru posibilitățile financiare pe care le preconizam dacă doream să facem homeschooling.

Am venit în Florida. Aici e căldură mare, umezeală, uragane, aligatori. Dar, slavă Domnului, am găsit un loc frumos. În ciuda neajunsurilor, avem oceanul la o oră de mers cu mașina și acest loc ne-a cucerit cel puțin pentru o vreme, dacă nu de tot.

Cel mai greu mi-a fost să mă acomodez cu diversitatea culturală.

Înainte de a veni aici nu realizam ce confort psihic are omul într-o societate omogenă din punct de vedere cultural, în care toată lumea funcționează după aceleași reguli nescrise a ceea ce este (sau nu) acceptabil social.

Aici am descoperit că sunt cu totul nepregătită pentru tensiunile dintre albi și negri, spre exemplu. Totuși, deși acomodarea culturală a fost cu provocări, am învățat multe lucruri și cred că m-am îmbogățit nespus de mult pe plan relațional.

Aici, mergi peste tot cu mașina. Dacă ai uitat să-ți cumperi ceapă, ghinion! Nu poți să tragi o fugă până la piață să rezolvi problema, trebuie să te înarmezi cu răbdare și credit card, să te sui în mașină și să conduci cel puțin două mile pentru un kil de ceapă.

Aici, dacă nu ai asigurare medicală bună, Doamne ferește să te îmbolnăvești. Medicamentele sunt scumpe, doctorii sunt scumpi. Tot sistemul medical e scump și, dacă nu ești sănătos, riști să te ruinezi, fără o asigurare bună.

Din acest motiv, părinții americani ajung să dezvolte un comportament de „elicopter” față de copiii lor mici. Doamne ferește să ajungi cu copilul la urgență și să trebuiască să-i pună la loc un os rupt!

*

Acum, după cinci ani de stat aici, credem că ne-am găsit un drum al nostru, care nu seamănă neapărat cu „The American Way”, dar este ceea ce ne dorim și funcționează bine. Suntem recunoscători că există libertatea de mișcare ca să ne putem găsi propriul drum în viață.

Dacă am putea face școală acasă în condițiile de aici, cu resursele și libertățile pe care le avem aici, probabil că ne-am întoarce în România. România are multe de oferit.

Politicienilor nu am nimic să le spun. Cred că îi doare în cot de ceea ce are de spus omul de rând, fiind interesați doar de ce au ei de câștigat din afacerea guvernării.

Dar dacă ar fi deștepți, ar înțelege că binele omului de rând, binele Țării, înseamnă, pe termen lung, și binele lor, al guvernanților.

Poate că le-aș spune să se deștepte (să se trezească la realitatea binelui tuturor, ca garant al binelui personal) și să se deșteptățească (să găsească modalitățile cele mai bune de a face bine tuturor, de a face bine Țării, chiar dacă asta ar însemna sacrificiu personal).

Ei nu-și dau seama ce pierd fiindcă nici măcar nu încearcă să facă acest lucru.

#maiviiacasă