Alexandra Stanciu, masterandă la Paris: "Am învăţat să vorbesc fără să-mi fie teamă de consecinţe"

Alexandra Stanciu. Foto: Arhiva personală

Am plecat din țară în septembrie 2017, în urma eșecului la examenul de admitere în profesia de avocat. La momentul respectiv aveam opțiunea de a lucra cu cei la care făcusem practica în anul III. Firma respectivă lucra exact pe domeniul în care îmi doresc să mă lansez: Mergers & Acquisitions (fuziuni și achiziții − n.r.).

De asemenea, puteam să mă angajez în calitate de consilier juridic într-o firmă care activează în alte sectoare, să lucrez pentru tatăl meu, ca jurist al firmei, sau să mă lansez în business alături de el.

Am realizat atunci că profesia de consilier juridic în România nu putea să îmi ofere ce mi-aș fi dorit. Totodată, am simțit că nu aveam pregătirea profesională și nici maturitatea pentru a mă avânta în afaceri.

Așa că am ales să mă rup de confortul de acasă și să lucrez pentru a deveni cea mai bună variantă a mea într-o țară unde oportunitățile profesionale sunt la tot pasul.

*

Am fost acceptată în promoția 2017/2018 a Master I, Droit des Affaires (dreptul în afaceri − n.r.), la universitatea Sorbona, în Paris. Am plecat fără perspectiva unei locuințe stabile și când încă nici nu-mi finalizasem procesul de înscriere.

Am schimbat trei locuințe până să obțin acum, după șase luni, o cameră în campusul universității.

Ultima ședere, înainte de asta, a fost în gazdă, alături de o doamnă în vârstă, cu obiceiuri ciudate și pretenții uneori greu de înțeles și îndeplinit.

Schimbarea de 180 de grade pe care am făcut-o − de la a locui cu mama, care-mi oferea sprijin material și moral permanent, la a locui cu o străină dificilă − mi-a dat imboldul de care aveam nevoie ca să-mi doresc să ies din zona de confort și în celelalte planuri din viața mea.

Am învățat să mă duc să-mi iau singură ce-mi doresc, să vorbesc fără să-mi fie teamă de consecințe, să lupt cu mine, să mă dezvolt pe zi ce trece.

În plan academic, mi-a fost greu din cauza limbii, fiindcă trecuse un an între debutul acestui Master și finalizarea studiilor de licență, tot în limba franceză, în cadrul Colegiului juridic franco-român din București.

Profesorii nu înțelegeau ce voiam să transmit pentru că eu traduceam ideile din română, cu topica din limba română.

Mi-a fost greu și din cauza dificultății materiilor, mai ales la Fiscalitatea afacerilor și la Drept bancar, care abordează probleme curente legate de bitcoin, inteligență artificială, grupuri de societăți și strategiile lor de business.

Toate acestea implică o gândire pragmatică, în cifre și logică, pe care eu nu mi-am exersat-o de ani buni.

În facultățile de drept din România se pune accentul pe civil și penal, iar materiile adaptate nivelului de dezvoltare al societății internaționale nu sunt abordate nici tangențial.

Astfel, datorită dorinței de a mă perfecționa, am reușit să-mi depășesc barierele de comunicare și să mă integrez în cercurile sociale de aici.

Mi-am făcut mai mulți prieteni decât aveam în România și am ocazia în fiecare zi să cunosc oameni inteligenți, dar și influenți în sectoarele lor de activitate.

Am învățat că abilitatea de a comunica și înțelege oamenii contribuie foarte mult la succesul cuiva.

*

În prezent, îmi caut un loc de muncă. În paralel, lucrez ca director de proiect pentru un ONG specializat în Drepturile omului și în Drept internațional public. Nu aș fi avut această ocazie în România.

În plus, la Sorbona ai ocazia să fii recrutat de companii la care-ți dorești să lucrezi, deoarece în facultate se organizează, de trei ori pe an, prezentări ale companiilor de top din lume.

Oamenii pe care ai ocazia să-i cunoști aici pot juca un rol-cheie în viața ta profesională. Am cunoscut aici, mai ales în campus, dar și în afara lui, oameni care fac de la matematică aplicată în spațiu până la management al luxului, specialiști în inteligență artificială și antreprenori în domeniul digital.

Dacă voi reuși să închei un parteneriat cu tatăl meu pentru o investiție într-o idee de business, la care mă gândesc de ceva timp, mă voi întoarce în Romania pentru cât timp voi avea această perspectivă sau altele la fel de promițătoare.

România, încă, rămâne o piață foarte avantajoasă pentru investitori: costuri mici și atâtea lucruri care ne lipsesc!

#maiviiacasă

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează