Țară mică, multe capitale

Titlul de Capitală Europeană a Culturii reprezintă o șansă unică pentru un oraș de a beneficia de investiții strategice, de a se așeza pe harta Europei și de a atrage public cât mai divers către evenimente culturale și către ideea de cultură, în general.

Însă, pentru a primi acest titlu, comunitățile aflate în competiție trebuie să argumenteze în ce fel programul cultural pe care îl propun va remedia, pe termen mediu și lung, o carență sau un neajuns al orașului.

Am citit candidaturile celor 14 orașe românești care își doresc să fie Capitală Europeană a Culturii în 2021 din această perspectivă – a problemei propuse spre rezolvare.

Aplicațiile lor pot fi accesate aici.

“Exact povestea pe care Europa are nevoie s-o audă”

„Bine ați venit în cea mai frumoasă capitală despre care nu ați auzit niciodată” – așa te întâmpină aplicația orașului Alba Iulia.

„Cealaltă Capitală” spune că merită titlul pentru că are o poveste de spus – „Alba Iulia este una dintre cele mai impresionante povești de succes ale Europei de Est” și este „exact povestea pe care Europa are nevoie s-o audă”.

Mai departe, Alba Iulia se vrea Capitală Europeană a Culturii pentru că este o „metaforă” a Unirii.

Fii cu băgare de seamă, Europa!

„Arad 2021. Surprised? There’s more!” – și acest „more” se transformă pe parcursul aplicației în „too much”.

Sub sloganul „Look out Europe” (Fii cu băgare de seamă, Europa – n.r.), textul aplicației este împănat cu declarații politice ale primarului Gheorghe Falcă, biluțe colorate, declarația șefului interimar al Consiliului Județean, hărți cu săgețele, fotografii…

*

Practic, tot ce-i lipsește candidaturii Aradului e un polițist și-un muțunache galben, mărime naturală, pentru poza completă. Și dacă nu știați unde este Aradul, acest text vă va lămuri sigur:

„La poarta occidentului, pe Culoarul IV Pan-European, în centrul patrulaterului București-Belgrad-Budapesta-Viena, la confluența diferitelor culturi și a diversității oamenilor, noul Arad pe care îl proiectăm are capacitatea să surprindă și să încânte Europa”.

Candidatura Aradului are o componentă de armonizare urbanistică: „În cei 25 de ani de tranziție post-comunistă, orașul nu a știut gestiona arhitectura sa industrială, iar o consecință o reprezintă faptul că unele zone periferice au aspectul viciat de construcții abandonate sau neîngrijite”.

Restaurarea Cetății Aradului, dezvoltarea de soluții verzi pentru oraș și revitalizarea artiștilor sunt câteva dintre obiectivele candidaturii.

Poarta pentru două lumi

Cea mai sinceră aplicație, cea a Bacăului, începe abrupt: „Suntem cu 2838 de pași în urmă”. (Atâtea zile au trecut de la 1 ianuarie 2008, când Sibiul a încheiat anul Capitalei Culturale.)

Cu aporia lui Zenon în cap, continui să citești o mărturie despre dezastrul în care se află orașul: „Suntem la marginea unei Europe stiintific perfecte si la marginea unui suflet rasaritean mustind de ortodoxie. Suntem între dogma si rit, intre Dumnezeul cuantelor si Dumnezeul icoanelor. Suntem poarta pentru doua lumi”.

Și, da, aplicația în limba română a Bacăului nu e scrisă cu diacritice. După cum spune autorul: „Suntem prinsi intre aceste doua lumi, ne zbatem intre traditie si modernitate, respiram dogma prin toti porii, dar visam la corectitudine politica si civilizatie occidentala”. 

Mai practic, problema pe care o propune Bacăul spre rezolvare este anonimitatea în Europa a unei comunități suspendate „între trecut și viitor” și care are nevoie de atenție pentru a renaște.

Mărturia prin poziție geografică

Candidatura orașului Baia Mare urmărește „micșorarea inegalității sociale prin asigurarea accesului la cultură și la educație a persoanelor cu venituri mici”, precum și „revendicarea, decontaminarea și reconversia unor vaste spații industriale nefolosite în centre creative și spații publice”.

Nu lipsesc nici din această aplicație localizările universalizante: „Poziționarea noastră geografică – în imediata vecinătate a Ungariei și Ucrainei, la mică distanță de Polonia, Slovacia și Moldova – este o mărturie clară a modului în care înțelegem dialogul intercultural și în care asimilăm conceptul de diversitate culturală”.

Carpato-danubiano-cuantic

Odinioară sat de comercianți și pescari, Brăila a devenit acum… promotorul fizicii cuantice. De fapt, a culturii cuantice. Nu se știe exact.

În aplicația pentru titlul de Capitală Culturală sunt evocați Niels Bohr, Sir Roger Penrose, Albert Einstein, Shakespeare și chiar celebrul experiment al lui Schrödinger, cu pisica.

De unde și fotografia unei pisicuțe cu aripi, în textul aplicației.

„Brăila, o Europă în miniatură, oraș de legendă în spațiul danubiano-pontic, a fost și este o prezență continuă pe malurile falnicului fluviu Dunărea/Danubius/Donau ce străbate și leagă Europa de la vest la est, fiind considerat de romani Zeul Fluviilor” – așa se definește Brăila.

Iar problema cea mai mare pe care comunitatea are nevoie s-o rezolve este lipsa de încredere în propriile puteri.

Cultură de la natură

Brașovul a fost atestat documentar prima dată în 1235. E una dintre numeroasele informații oferite de-a valma în aplicația de candidatură a orașului pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii. „Brașovul are nevoie de un proiect unificator” – asta e lipsa cea mai mare a comunității, identificată în aplicație.

Iar la nevoia Brașovului de un proiect unificator, tot Brașovul răspunde: muntele! Sau, mai precis, continuarea unui mai vechi parteneriat local, între natură și cultură: „Da, în 2021, Brașovul invită Europa să sărbătorească MUNTELE ! În 2021, europenii, indiferent de altitudinea la care trăiesc, vor înțelege și se vor bucura de CIVILIZAȚIA MUNTELUI !”.

Fragmentarea urbanistică și nevoia de a crește vizibilitatea actului artistic motivează candidatura Bucureștiului la titlul de Capitală Europeană a Culturii, iar aplicația oferă date bogate despre personalitatea culturală a capitalei României.

Multiculturali de când se știu

Cluj-Napoca, Sfântu Gheorghe și Târgu Mureș mizează pe îmbunătățirea relațiilor interetnice prin programe culturale. Toate cele trei aplicații menționează „lumile separate” în care trăiesc minoritățile în relația cu majoritatea.

Sfântu Gheorghe adaugă, cu sinceritate, și locul periferic în mentalul colectiv, sărăcia și apartenența la minoritate.

Pentru Cluj-Napoca, problema divizării se pune în termenii unei „federații de comunități”: orașul vrea să exporte „arta de-a trăi împreună”.

„Orașul nostru se trezește și vrem să rămânem treji. Vrem ca apartenența noastră la Cluj-Napoca să nu fie o iluzie, ci o realitate la care am pus umărul cu toții”, se arată în aplicație.

În centrul orașului, pe o rază de un kilometru, se înalță catedrale și biserici ale celor șase culte creștine (ortodox, romano-catolic, greco-catolic, reformat, unitarian și luteran), plus o sinagogă. Acest fapt este unic în Europa.

Fragment din aplicația orașului Cluj-Napoca

Ca un arc peste timp, în prezent, patrimoniul spiritual al Tîrgu Mureșului cuprinde, doar în perimetrul central al orașului, pe o suprafață de circa 1.000 de metri pătrați, paisprezece lăcașe de cult: două romano-catolice, patru ortodoxe, două reformate, unul unitarian, două greco-catolice, o sinagogă și două biserici neoprotestante.

Fragment din aplicația orașului Târgu Mureș

Microcentrala culturală

Recunoști candidatura Craiovei după bustul cu portret al primăriței Lia Olguța Vasilescu, care tronează deasupra unei declarații politice care se întinde pe o jumătate de pagină. Sunt celebrele „vești bune” pe care le dau politicienii: realizări, cifre și enumerări de tipul „cea mai mare… din Europa”.

Totuși, în restul aplicației, Craiova caută să atragă atenția asupra unui oraș care obișnuia să fie „capitala aristocrației românești” și care se confruntă acum cu una dintre cele mai mari rate ale șomajului.

Practic, lipsa locurilor de muncă este singurul neajuns subliniat limpede. Oricum, Craiova anunță că intenționează să creeze, până în 2021, când este anul titlului, o „microcentrală culturală” – un conglomerat de locuințe acordate artiștilor care sunt de acord să-și doneze creațiile comunității.

Moldova și bugetul

Switch on Iași este sloganul aplicației care începe prin a relata un eveniment din… 1714. Are legătură, desigur, cu Dimitrie Cantemir, autorul lucrării Descriptio Moldaviae, care i-a inspirat pe autori.

Nici Iașul nu are probleme, însă își asumă problema zonei: „Acest proiect ar putea aduce mai ușor instituții, organizații și cetățeni europeni în regiune, o zonă dominată de subdezvoltare economică și de sărăcie, fiind în tranziția post-comunistă în permanență defavorizată de structurile guvernamentale centrale, care au distribuit cu precădere resursele țării fie exclusiv în capitală, fie în regiunile mai bogate precum Transilvania și Banatul”.

În aceeași notă, Suceava se plânge de „restricții bugetare”, iar apoi arată că titlul de Capitală Culturală ar genera ofertă culturală nouă. Pe termen lung, Suceava urmărește ca oferta culturală să fie „o invitație la dialog și programe comune, care poate oferi un testament care unifică culturile și consolidează legătura între popoare”.

Ieri în Timișoara, azi nu

„TM 2021 stimulează energia interioară a indivizilor, care devine strălucire și unește comunitatea, orașul și întregul continent. Toate acestea prin forța culturii”.

Pasivitatea socială, dispariția valorilor clasei de mijloc, intoleranța și pierderea spiritului civic se numără printre problemele pe care Timișoara vrea să le rezolve pe termen lung prin programe culturale.

*

Toate cele 14 candidaturi au fost depuse la Ministerul Culturii. Lista scurtă a finalistelor va fi  anunțată după 10 decembrie. Acestea vor avea la dispoziție câteva luni pentru a-și detalia programul cultural.

Potrivit calendarului publicat pe site-ul capitalaculturala2021.ro, câștigătorul va fi anunțat până la finalul anului 2016. Juriul este format din 12 manageri și experți culturali, dintre care 10 sunt străini.