Săracele spitale risipitoare

Majoritatea spitalelor din subordinea Ministerului Sănătății au contracte cu firme private pentru gestionarea deșeurilor medicale, cu toate că dețin sisteme proprii de tratare și neutralizare care ar funcționa la costuri mai mici.

Informația apare în raportul pe 2012-2014 al Curții de Conturi privind cheltuielile Ministerului Sănătății și ale instituțiilor din subordinea acestuia.

În 2011, statul român a cumpărat din străinătate 9 sisteme de tratare a deșeurilor medicale cu potențial infecțios. Valoarea toală a investiției se apropia de 900.000 de euro, majoritatea banilor fiind împrumutați de la Banca Mondială.

Unul dintre cele 9 sisteme, trimis la Spitalul Județean de Urgențe din Cluj, a început să fie folosit abia în 2015, pentru că îi lipsea un aviz de mediu. Un al doilea, de la Spitalul de Urgență pentru Copii „Marie Curie” din București, n-a funcționat timp de 3 ani, din lipsă de personal. Sistemul trimis la Timișoara n-a funcționat niciodată, pentru că s-a constatat că era defect de la livrare.

*

România produce anual peste 10.000 tone de deșeuri medicale periculoase. Conform angajamentelor pe care ni le-am asumat prin aderarea la Uniunea Europeană, aceste deșeuri trebuie să fie neutralizate și apoi distruse astfel încât să nu afecteze sănătatea populației, se arată în raportul Curții de Conturi.

Pentru această activitate, spitalele apelează la firme acreditate. Chiar și în cazurile în care au propriile sisteme de neutralizare, ele preferă tot serviciile acestor firme, care presupun costuri mai ridicate, uneori duble, față de cele în regim propriu.

Același raport indică o situație aiuritoare: în 2013, Ministerul Sănătății a pierdut o finanțare de peste 17 de milioane de euro, pentru că nu a fost capabil să elaboreze, ani la rând, o strategie și un program național de gestionare a deșeurilor.

Banii ar fi fost destinați unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor medicale.

Dar să o luăm de la început.

După închiderea crematoriilor folosite de fiecare spital, Ministerul a făcut investiții succesive în mai multe tipuri de sisteme de neutralizare a deșeurilor medicale.

De pildă, în 2005, Ministerul Sănătății a cumpărat 67 de sisteme de dezinfecție tip MEDISTER 160. Acestea sunt folosite la dezinfecția deșeurilor infecțioase și a celor care conțin lichide infecțioase, potrivit raportului.

Valoarea lor s-a ridicat la peste 8 milioane de dolari. Curtea de Conturi a aflat că unele dintre acestea nu au fost folosite niciodată. Este cazul a trei spitale: Institutul Oncologic din Cluj, Spitalul Universitar de Urgență din București și Institutul Oncologic din București.

Justificările transmise de spitale sunt, uneori, uimitoare: se reproșează că sistemele au capacitate de prelucrare prea mică sau că este inutil să se cumpere consumabile pentru acestea, din moment ce deșeurile vor fi arse oricum.

Totuși, Spitalul Clinic Județean de Urgență din Târgu Mureș folosește sistemul de neutralizare. Raportul Curții arată că, în cazul acestui spital, costurile pentru neutralizarea unui kilogram de deșeuri în regim propriu sunt mult mai mici decât tarifele plătite de alte spitale către firmele care oferă acest serviciu.

În timp ce Spitalul din Târgu Mureș a avut un cost de 3,65 lei/kilogram în regim propriu, Institutul Oncologic din Cluj a plătit 4,4 lei/kilogram unui partener privat.

Iar Institutul de Urologie din Cluj a plătit aproape dublu: 7,7 lei/kg. Ambele institute clujene aveau sisteme de dezinfecție.

Povestea se repetă și cu un alt tip de sisteme de neutralizare a deșeurilor, achiziționate în 2011 de către Minister printr-un proiect cu finanțare europeană.

Numele aparatului este NEWSTER 10, „un echipament proiectat pentru tratarea deșeurilor sanitare solide cu potențial infecțios pentru a obține sterilizarea, modificarea fizică, deshidratarea, reducerea volumului și a greutății acestora”, potrivit raportului Curții de Conturi.

În total s-au cumpărat 9 astfel de sterilizatoare, în valoare de aproape 900.000 de euro.

Spitalul Clinic Județean Cluj a pus în funcțiune sistemul abia în martie 2015, deci la mai bine de 3 ani după achiziție. Motivul invocat a fost lipsa avizului de mediu.

Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie” București deținea autorizație de mediu. Cu toate astea, potrivit raportului Curții, a pus în funcțiune sistemul NEWSTER abia în anul 2014, pe motiv că nu a dispus de personal specializat.

În fine, Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara nici măcar nu a solicitat autorizație de mediu – instalația era defectă încă din 2011, imediat după recepția acesteia.

Economiile pe care le-ar fi realizat spitalele prin folosirea acestor sisteme ar fi fost de ordinul milioanelor de lei, au estimat inspectorii Curții de Conturi.

Informațiile contradictorii nu se opresc aici. Raportul mai arată că majoritatea spitalelor au organizat proceduri de achiziții pentru serviciile de neutralizare și eliminare a deșeurilor și, cu toate acestea, pentru același serviciu prestat de aceeași firmă, diferențele sunt foarte mari.

De pildă, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București a plătit firmei Stericycle România SRL 1,35 lei per kilogram de deșeu colectat. În același an, pentru aceleași servicii, Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova a plătit aceleiași firme 7,65 lei per kilogram de deșeu colectat.

Situația se repetă în cazul mai multor spitale și al mai multor firme care prestează astfel de servicii.

*

Cea mai importantă recomandare conținută în finalul raportului Curții este ca Ministerul să întocmească acel plan național de gestionare a deșeurilor. În caz contrar, nu putem vorbi de accesarea fondurilor europene pentru managementul integrat al deșeurilor medicale.

De reținut că acest plan ar fi trebuit realizat încă din 2012.

O altă recomandare e ca Ministerul să verifice felul în care spitalele utilizează sistemele și instalațiile de neutralizare primite. În fine, raportul mai arată că, pentru uniformizarea costurilor de colectare a deșeurilor, ar fi benefică o abordare regională a achizițiilor: serviciul de colectare a deșeurilor să fie cumpărat la nivel de regiune, nu de către fiecare spital în parte.

Sinteza raportului citat în acest text poate fi consultată aici.

„Deși Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Sănătate Publică, avea obligația elaborării și aprobării Strategiei și Planului Național de gestionare a deșeurilor rezultate din activități medicale la nivel național, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a OMS nr. 1226/2012, în fapt se constată că, nici până la data efectuării misiunii de audit (2015), Ministerul Sănătății nu s-a conformat legislației naționale referitoare la gestionarea deșeurilor, neelaborând și neaprobând Strategia Națională și Planul Național de gestionare a deșeurilor rezultate din activități medicale.”

Sursa: Raportul Curții de Conturi pe 2012-2014