REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează

Pentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.

Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.

Poluarea aerului din București este resimțită mult mai puternic în perioada iernii, când noxele emanate de oraș rămân concentrate la nivelul solului. Fotografiile din articol: Lucian Muntean

Poluarea aerului: 20+ de măsuri care ne pot aduce rapid un aer curat în oraș

Locuitorii orașelor din România respiră zilnic otravă, iar asta nu de ieri, de azi, ci de foarte multe decenii. Este o combinație de climă păcătoasă (aerul uscat care bate peste câmpiile din sudul țării), geografie nefericită (orașele transilvane dispuse în depresiuni în care aerul nu se mișcă cu zilele) și management prostesc și incompetent al orașelor, indiferent unde se află acestea.

Dar isteria cu privire la calitatea aerului e ceva nou – până în urmă cu ceva ani mai nimeni nu era îngrijorat de otrava pe care o respirăm, iar atunci când s-au publicat primele estimări ale specialiștilor, care arătau că peste 23.000 de români mor prematur anual din cauza poluării aerului, mulți au ridicat din umeri – „așa, și?”. Între timp, văzând cu ochii lor că valorile de poluare sunt depășite de 3-6 ori în aproape fiecare zi, orășenii au început să se îngrijoreze. Faptul că și până acum se întâmpla câte un Colectiv în fiecare zi era probabil mai greu de vizualizat decât senzorii Airly și Aerlive mereu pe roșu-vinețiu.

Așa arată o zi obișnuită în București. Sunt zile cu valori mult mai mari, în special seara. O valoare normală ar trebui să fie sub 30. Sursa: Aerlive.ro

De unde vine poluarea? Trebuie să recunoaștem că aerul din oraș era mult mai poluat în anii comunismului, când era și plin de plumb de la mașini, de nori de praf de la șantierele făcute alandala și de fum plin de metale grele provenind de la marile platforme industriale situate chiar în oraș. Și asta indiferent că te aflai în București, Cluj, Iași sau alt mare oraș din România. Prăbușirea industriei a dus temporar și la un aer mai curat, disciplina în construcții din ultimul deceniu a diminuat mult impactul șantierelor, dar între timp au apărut două noi elemente: creșterea dramatică a înmatriculărilor de mașini vechi și incinerarea gunoaielor.

Aceste mașini care ne omoară

Mașinile sunt, conform unui document științific pe care Primăria Municipiului București îl are la dispoziție încă din 2014, principalele vinovate de emisiile poluante din oraș. Dar aici nu ne referim doar la autoturisme, ci și la vehiculele utilitare grele, autobuze și celelalte autovehicule comerciale. Însumate, acestea din urmă sunt mai poluante decât toate autoturismele la un loc (52,8% din total față de 47,2% autoturisme).

„Per ansamblu, aportul cel mai ridicat la emisiile totale de NOx este adus de autoturisme (47,2%) și vehicule utilitare grele (18,7%), urmate de autobuze (16,9%) și de vehicule utilitare ușoare (16,5%). Pentru emisiile totale de PM10 aportul cel mai ridicat este adus de autoturisme (48,7%) și vehicule utilitare ușoare (26,5%), urmate de vehicule utilitare grele (12,3%) și autobuze (12,1%).Se poate observa de asemenea că distribuția emisiilor de poluanți pe principalele categorii de autovehicule scoate în evidență o contribuție mare a vehiculelor grele și a autobuzelor la nivelul total al emisiilor relativ la numărul total de autovehicule din această clasă pentru poluanți precum NOx și PM10.”Raport privind Etapa a II-a din cadrul proiectului PLANURI DE CALITATE A AERULUI
AMBIENTAL DIN MUNICIPIUL BUCUREŞTI

Evident, între timp, situația s-a agravat în special din cauza ridicării taxei de primă înmatriculare a autoturismelor rulate, fapt care a dus la importul a aproape 2 milioane de mașini second-hand în ultimii 5 ani, majoritatea fiind aduse în orașele noastre, nu în mediul rural. Doar Bucureștiul a absorbit cel puțin 400.000 dintre ele. 48% dintre ele sunt mai vechi de 16 ani.

23% din mașini sunt mai vechi de 20 de ani, 25% au între 16 și 20 de ani, iar 31% au între 11 și 15 ani. 79% dintre mașinile de pe străzile României sunt, de fapt, niște rable. Sursa datelor: Guvernul României

Aceste informații mai trebuie privite o dată, pentru a înțelege magnitudinea problemei: aproape jumătate din mașinile din România au o vechime mai mare de 16 ani, fiind produse înainte de 2003! 79% dintre mașinile din România sunt mai vechi de 11 ani.

Foarte multe dintre ele nu corespund din punct de vedere nici măcar fișei tehnice valabile la data fabricației, așadar nu poluează doar de câteva ori mai mult decât o mașină nouă, conform standardelor Euro 2-4 raportate pe hârtie la standardele Euro 5-6, ci de zeci, uneori de sute de ori. Acest lucru se vede cu ochiul liber în oraș, acolo unde foarte multe mașini cu motorizare diesel circulă cu sistemul de curățare al microparticulelor dezactivat, fiind izvoare de otravă pentru toți cei aflați în preajmă.

În fiecare an, românii au înmatriculat semnificativ mai multe mașini rulate decât mașini noi, chiar dacă tendința importului de rable e acum una descendentă. Sursa datelor: ACAROM/Guvernul României

Adăugați la această ecuație faptul că majoritatea timpului petrecut de o mașină în trafic este cu motorul la ralenti, stând la stop sau în blocaje, fapt care transformă inclusiv mașinile moderne în bombe ecologice. Degeaba se dau vouchere pentru mașini noi în condițiile în care acestea nu sunt câtuși de puțin sănătoase pentru mediu într-un oraș în care traficul se mișcă cu sub 18 km/h, în salturi nervoase cu șoferi care apasă pedala de accelerație la maximum, doar pentru a pune apoi frână 200 de metri mai încolo.

Aerul ca depozit de gunoaie

Dacă poluarea cauzată de mașini este măsurabilă, poluarea cauzată de incinerarea gunoaielor nu a fost încă măsurată cum se cuvine. De fapt, toate autoritățile se jură că nu se ard gunoaie, că totul e în regulă, deși anchetele făcute de mass media au descoperit că lucrurile nu stau așa – precum în cazul incineratorului de lângă Ploiești. Sunt zeci de incineratoare care ard orice, sub ochii autorităților. Avem o situație clară a acestora? Nu, nicidecum.

Nu trebuie să uităm nici de obiceiul strămoșesc al arderii resturilor vegetale în sezonul rece. Toate orașele noastre sunt înconjurate de sate la care aerul este irespirabil din cauza fumului de lemne provenit nu doar din coșurile caselor, ci mai ales din grădini (43% din locuințele românilor sunt încălzite pe bază de lemn și cărbune). În condițiile atmosferice în care vântul bate foarte slab și fumul nu se mai ridică, acesta pătrunde în orașe odată cu ceața, pe înserat, și rămâne acolo până târziu.

Panourile de monitorizare din oraș sunt o glumă bună. Sau proastă, după caz. Situația reală nu o știe, de fapt, nimeni.

Se adaugă acestui amestec toxic și alte surse: centralele pe gaz ale apartamentelor noi, suflătoarele de frunze și mașinile de tăiat iarba cu motor pe benzină (una singură e mai poluantă decât zeci de mașini, pentru că nu are catalizator), praful care zace în straturi pe carosabil și trotuare și așa mai departe. Să ne mai mirăm, așadar, că senzorii proaspăt montați arată valori depășite doar în orașele înconjurate de incendiile din Australia?

Dar nu este nevoie să ne lamentăm la nesfârșit, pentru că soluții există. Unele dintre ele sunt imediate sau ușor de implementat într-un timp foarte scurt, altele necesită o strategie mai complexă. Dar toate trebuie să facă parte dintr-un plan structurat și aplicat de orice edil, indiferent de orașul în care se află.

20+ de măsuri care pot curăța aerul din orașele României într-un timp foarte scurt

Conform specialiștilor în domeniul calității aerului, există măsuri concrete care se pot lua atât de către administrații, cât și de către fiecare dintre noi pentru a limita poluarea aerului. Să începem cu noi înșine, pentru că asta va funcționa chiar de astăzi.

Curățenia începe cu noi. Măsuri urgente și simplu de luat de fiecare dintre noi în termen de maximum 6 luni

Conform specialiștilor din domeniu, comportamentul individual al fiecăruia dintre noi are un impact major și imediat asupra calității aerului. Iată unele dintre soluțiile la care putem apela personal înainte de a arăta cu degetul spre autorități.

1. Folosirea transportului public în locul mașinii personale, măcar câteva zile pe lună.

2. Folosirea în comun a unei mașini cu colegii de muncă pentru navetă

3. Folosirea mașinii doar dacă e în stare tehnică foarte bună (circuit EGR activ, anvelope umflate corect, plăcuțe de frână ecologice etc.)

4. Compostarea resturilor vegetale în loc de arderea lor (care oricum e ilegală)

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

5. Reducerea numărului de călătorii cu mașina dacă nu sunt esențiale (poți merge și pe jos la cumpărături etc.)

O singură mașină cu sistemul de recirculare a gazelor scos poluează cât zeci de alte mașini

„Este nevoie de schimbarea comportamentului fiecăruia dintre noi și din păcate acest lucru nu e ușor. Putem alege să folosim bicicleta sau transportul în comun în locul mașinii personale. Putem decide să mergem la birou în mașină cu unul-doi colegi care stau în apropiere, în loc să conducă fiecare autoturismul propriu. Iar la fel de important este să fim activi în a cere autorităților să ia măsuri pentru reducerea poluării. Un alt lucru pe care îl putem face este să monitorizăm chiar noi calitatea aerului la serviciu sau acasă instalând un senzor care costă aproximativ 300 de euro (Airly, AirVisual Pro, uRADmonitor).” Ștefan Voinea – Observatorul Român de Sănătate

Pe lângă aceste măsuri individuale, e nevoie, cert, de intervenția autorităților. Conform specialiștilor și a studiilor de specialitate (citate prin link în cele ce urmează), există o serie de măsuri cu impact masiv asupra calității aerului, care se pot lua rapid.

Măsuri de luat de către autorități în termen de maximum 6 luni

6. Spălarea cu jet puternic de apă a străzilor și a trotuarelor și/sau aspirarea lor ulterioară (reduce particulele în suspensie cu circa 70% la nivelul trotuarului)

7. Plantarea de garduri vii și tufe perene la marginea bulevardelor și a străzilor (reduc poluanții în suspensie cu 15-60% la nivelul trotuarului, în funcție de poluant – noxe, PM2,5, PM10 etc.)

8. Interzicerea folosirii suflătoarelor de frunze și a mașinilor de tăiat iarba pe benzină și înlocuirea lor cu suflătoare electrice

9. Interzicerea, monitorizarea și pedepsirea arderii resturilor vegetale atât în oraș cât și în satele înconjurătoare

10. Intervenții masive în trafic pentru pedepsirea mașinilor neconforme (EGR scos etc., evident, necesită colaborare cu RAR)

11. Crearea unui sistem de zeci de senzori de măsurare în timp real a calității aerului, dispuși atât în zonele cu trafic aglomerat, cât și în cele rezidențiale.

Într-o primă fază, se poate colabora cu rețelele deja existente, după ce li se verifică calibrarea. Ulterior, România ar trebui să aibă propria rețea cu mii de senzori, în special în marile orașe. Sursa info: Airly.eu/map/en

„O strategie urbană anti-poluare trebuie să fie construită în baza unor date reale. Ca să acționăm trebuie să înțelegem care sunt zonele cele mai poluate ale unui oraș. Când Beijingul a decis să lupte cu poluarea generată de trafic, a crescut numărul de stații de monitorizare a calității aerului de la 35 la peste 1000. În România, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, responsabilă pentru rețeaua de monitorizare a calității aerului, încearcă din răsputeri să ascundă aceste date. Orașele mari din țara noastră au un număr prea mic de stații de monitorizare a calității aerului, iar multe dintre stații fie nu au senzori fucționali, fie sunt amplasate în zone irelevante (de exemplu, în parcuri).” Ștefan Voinea – Observatorul Român de Sănătate

Măsuri mai complexe dar care pot fi luate de autorități în termen de 6 luni – maximum doi ani

12. Monitorizarea atentă a gropilor de gunoi, a fabricilor de ciment, a incineratoarelor și a arderii oricărui tip de gunoi, precum și monitorizarea atentă a fabricilor din oraș și a tuturor surselor de arderi de gaze (inclusiv blocuri rezidențiale). Dacă se va alege construirea unor incineratoare pentru a înlocui actualele gropi de gunoi, acestea ar trebui să folosească tehnologie de ultimă generație și să nu fie nevoite să aducă gunoi din alte zone.

13. Monitorizarea atentă a șantierelor de construcții și a intervențiilor în infrastructură, pentru că praful rezultat de aici rămâne în atmosferă și este plin de substanțe deosebit de toxice.

14. Amenajarea spațiilor verzi, plantarea de copaci și de tufe verzi tot anul, în special rezistente la umbră. Acestea au capacitatea de a reține și filtra praful mult mai mare decât banalul gazon. În plus, ele ajută la biodiversitate.

15. Reducerea spațiilor betonate dedicate parcării la suprafață și scumpirea parcării pentru a stimula construirea de parcări subterane înlocuite de parcuri la suprafață. Cele un milion de mașini din București parcate la sol reprezintă tot atâtea surse de poluare, indiferent de starea lor tehnică.

16. Realizarea de piste de biciclete și trotinete electrice care să traverseze orașul pe axele sale, pe inelul central și median. Acestea ar reduce deplasările cu mașina pe distanțe mai scurte de 5 kilometri.

17. Investiția masivă în transport în comun electrificat și renunțarea treptată la autobuzele diesel. Toate autobuzele noi ar trebui să fie electrice, astfel încât în maximum zece ani să nu mai fie niciun autobuz diesel în parcul auto al orașului.

„Atât Ministerul Mediului cât și Primăria Municipiului București au ignorat eforturile ORS de a obține de la autorități o asumare a unor acțiuni clare pentru reducerea poluării. ORS, împreună cu alte ONG-uri din domeniile mediului și sănătății (precum Ecopolis sau 2Celsius), a furnizat autorităților date ce arată impactul negativ major al poluării asupra sănătății românilor. Am oferit și potențiale soluții ce pot fi implementate la nivel local sau național. Acum am ajuns să construim o rețea de monitorizare a calității aerului paralelă (AerLive.ro). La sfârșitul anului 2018 am lansat un raport în care evaluam pe o scară de la 1 la 10 felul în care cele mai mari orașe din România (Raportul ORS) luptă cu poluarea. Nici măcar un oraș nu a luat notă de trecere.” Ștefan Voinea – Observatorul Român de Sănătate

Măsuri complexe cu strategie pe termen mediu și lung (6 luni – 5 – 10 ani)

Tramvaiele sunt cele mai “verzi” mijloace de transport în comun urban, dar numai dacă sunt modernizate. În imagine, un tramvai modern din Saint Denis, suburbie a Parisului. Foto: Guillohmz / Dreamstime.com

18. Realizarea de acoperișuri verzi pe școli și alte imobile, în special în zonele cu densitate mare de locuire. Sunt 7 milioane de mp de terase în București, care actualmente ajung la peste 70C în timpul verii. Utilizarea unei combinații de acoperiș verde (plante de tip sedum) și panouri solare semitransparente ar permite mărirea suprafeței verzi a orașului cu peste 30%, cu efect imediat asupra fenomenului de „insulă de căldură” de deasupra orașului, care ridică temperatura și exacerbează poluarea.

19. Plantarea de păduri în jurul orașului și crearea de axe verzi care traversează orașul. Aceste axe pot avea 50-100 m lățime și pot cuprinde piste de biciclete și spații pietonale înconjurate de verdeață, devenind astfel o alternativă mult mai sănătoasă decât bulevardele pline de traficul auto.

20. Instalarea de purificatoare de aer în creșe, grădinițe, școli, spitale, spații publice. Această măsură ar trebui să fie doar una temporară și luată doar în acele zone în care reducerea poluării aerului nu se poate face într-un termen rezonabil.

21. Investiția în transport public subteran și în metroul ușor de suprafață ca principal mijloc de transport în oraș. Metroul este cea mai eficientă soluție de transport în comun atât raportat la poluare, cât și raportat la consumul energetic.

22. Reconfigurarea traficului de tranzit pentru a ocoli orașul (park&ride, centură, trenuri de navetiști etc.). Aici este nevoie de o strategie a Ministerului Transporturilor, pentru că primăriile nu au capacitatea financiară să execute astfel de proiecte pe cont propriu.

23. Taxarea din ce în ce mai drastică, la nivel local, a mașinilor individuale pentru încurajarea folosirii mijloacelor de transport în comun. Taxarea se face în paralel cu luarea măsurilor precedente, treptat, pentru a putea cuantifica impactul fiecărei măsuri în parte.

24. Reconfigurarea orașului pentru pietonalizare crescută în zonele cheie de atracție locală (nu doar în centrul orașului). Crearea de poli de atracție în fiecare cartier reduce, în principiu, traficul din oraș.

25. Reconfigurarea bulevardelor pentru a favoriza transportul public în comun, deplasarea cu biciclete și trotinete electrice, precum și lărgirea trotuarelor și a spațiilor verzi gândite ca barieră în calea poluării.

Evident, doar înșiruirea unor astfel de măsuri nu este suficientă. Ele ar trebui să fie dezbătute în următoarele luni de către candidații la primăriile locale, cât și asumate de către partidele politice care vor da consilierii locali. România nu mai poate aștepta planuri grandioase care durează 20 de ani pentru a produce studii și seminarii pe tema dată în timp ce un sfert de milion de români mor prematur în fiecare deceniu din cauza poluării.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin Patreon:

Accesând https://www.patreon.com/pressoneRO

Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Poți redirecționa 3.5% din impozitul tău pe venit folosind formularul de mai jos. Dacă nu se încarcă, poți accesa acest link: https://formular230.ro/fundatia-pressone

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios