Moldova, în colaps. România are un Plan Marshall pentru Chișinău

În Republica Moldova nu se mai poate face nimic.

Situația politică de la Chișinău este atât de instabilă, iar cea economică, atât de gravă, încât nici nu mai contează cine va forma noul guvern.

Toată lumea așteaptă prăbușirea.

Săptămâna trecută, în timp ce, la Chișinău, președintele Nicolae Timofti refuza numirea oligarhului Vladimir Plahotniuc în funcția de prim-ministru, fiind amenințat el însuși cu demiterea, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” și Fundația Universitară a Mării Negre prezentau la Cluj așa-numitul Plan Marshall al României pentru Republica Moldova.

Este vorba despre crearea unui fond de investiții, denumit Fondul Moldova, prin care companii de stat de la București să preia societăți strategice de la Chișinău, dar care să reprezinte și o garanție pentru mari firme străine că mediul de business din Republica Moldova poate deveni atrăgător.

*

„Republica Moldova nu mai are, în mod realist, decât calea germană de integrare europeană”

Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române

Statul moldovean, incapabil să se autosusțină

Vineri seară, președintele Timofti l-a însărcinat pe Pavel Filip, susținut de o majoritate parlamentară, să formeze viitorul guvern de la Chișinău.

Numirea lui Filip, fost ministru al Tehnologiei în guvernul Filat, a fost una surprinzătoare, după ce prima opțiune anti-Plahotniuc anunțată de Timofti fusese Ion Păduraru.

Inflația de nume și de scenarii, precum și viteza cu care s-au succedat evenimentele l-au bulversat până și pe președintele Moldovei. Din greșeală, el a spus că noul prim-ministru desemnat este Vlad Filat – premier până în 2013, actualmente cercetat pentru luare de mită și fraudă bancară în formă agravată.

Susținerea parlamentară a lui Pavel Filip este foarte fragilă, mai ales după ce Partidul Liberal Democrat le-a cerut celor 6 parlamentari care semnaseră inițial că-l susțin să revină asupra deciziei, altfel „vor suporta consecințele de rigoare”.

Pe lângă instabilitatea politică, Republica Moldova are o problemă și mai gravă: structura economiei sale o condamnă la dispariție.

O spune Petrișor Peiu (foto), directorul Departamentului de Analize Economice din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre.

În cadrul conferinței susținute la Cluj săptămâna trecută, atât Petrișor Peiu, cât și Dan Dungaciu au explicat că statul moldovean este incapabil să se autosusțină, să își acopere deficitele, să plătească salariile și pensiile.

Republica Moldova nu mai are un acord cu Fondul Monetar Internațional (FMI) pentru că la Chișinău nu există un guvern care să discute condiționările unui împrumut. Iar fără FMI, nimeni nu vrea să îi împrumute: riscurile de a pierde bani sunt prea mari.

„Ideea că acum, brusc, a năpădit corupția peste Moldova e o naivitate. În momentul în care noi fluturam steaguri și băteam din palme, iar toți oficialii europeni se plimbau prin Republica Moldova, a dispărut un miliard de lei și aeroportul a fost vândut unei companii rusești. Toate se făceau în sunet de fanfară. Fanfarele au plecat, drapelele nu mai flutură, ce a rămas?”, a spus Dan Dungaciu, în conferința de la Cluj.

În opinia celor doi analiști, ceea ce se întâmplă acum pe străzile Chișinăului sau în diferite raioane în care oamenii au ieșit în stradă pro sau contra lui Vladimir Plahotniuc aproape că nu mai contează la nivel macro.

Corupția e îngrozitoare. Iar „Furtul secolului”, cum a fost numită dispariția unui miliard de lei din Banca Națională a Moldovei, la care se referea profesorul Dan Dungaciu, e doar una dintre probele în acest sens.

“Deznădejdea, Alcoolul, Dumnezeu și Moartea”

Cine este omul de afaceri Vladimir Plahotniuc, a cărui pretenție de a deveni prim-ministru a aruncat în aer situația de la Chișinău?

Într-o intervenție la Radio Hit, scriitorul Vasile Ernu îl numește – „un bandit clasic al anilor ’90, pionul central a tot ce înseamnă economie subterană”.

„Până acum a stat cumva în umbră, n-a ieșit în față. Se credea că nu va face acest pas, căci există oricum instituții pe care le controlează. De pildă, controlează Parlamentul”, a mai spus Ernu.

Cu umor involuntar, un corespondent al agenției curaj.md comenta situația de pe străzile capitalei moldovene:

„În Piața din fața Guvernului s-adună opozanții lui Plahotniuc, care vor țara-napoi. O grăma’ de poliție îi păzește de diverse pericole. Acuma, să priviți atent știrile la televizor, la radio, pe internet, și vă dați seama care-i cu Plahotniuc și care-i contra lui. Poliția, teoretic, n-ar trebui să fie nici cu unii, nici cu alții.”

L-am întrebat pe Vasile Ernu cum arată o zi din viața cetățenilor Republicii Moldova, care sunt, în medie, de 6 ori mai săraci decât cetățenii români.

Ne-a trimis o descriere sumbră:

„Colapsul deja a avut loc. Avem un stat în agonie care-și consumă ultimele resurse de viață. Doar că acest colaps încă nu e conștientizat ca atare.

Mai sînt cîteva elemente de rezistență: satul și țăranii, care sunt de felul lor foarte rezistenți, infrastructura sovietică, care este degradată, dar încă rezistă, și forța de muncă plecată în străinătate, care întreține în mare parte viața celor rămași.

Mai există și Chișinăul, care face puțin notă discordantă cu țara în ansamblul său. Mai sunt oaze de viață ceva mai prosperă. În rest, e disperare, sărăcie și degradare teribilă.

Cel mai tragic lucru care se întâmplă acolo nu e sărăcia, ci pierderea speranței zilei de mâine, lipsa orizontului de sens. În aceste condiții, politicul aproape că se dizolvă. Viața socială moare.

Am un bun amic care are o frază excelentă despre satul moldovenesc, dar e valabilă pentru toată Moldova: ‘Patru lucruri au rămas stăpâne în sat – Deznădejdea, Alcoolul, Dumnezeu și Moartea. Deznădejdea – traiul la nesfârșit al trecutului, Alcoolul e pentru prezent, Dumnezeu e speranța unui viitor, iar Moartea joacă, de nevoie, rolul realistului’.”

Fondul Moldova, un fond de tip Marshall

Să revenim la ceea ce au prezentat Dan Dungaciu și Petrișor Peiu la Cluj, și anume proiectul unui inițiative financiare românești în Republica Moldova.

Concret, ceea ce se propune este crearea unui fond de investiții, controlat de statul român, care să garanteze posibililor investitori din companii de stat sau private, atât românești, cât și străine, viabilitatea unor afaceri la est de Prut.

Printre achizițiile considerate posibile, odată cu apariția acestui fond, s-ar număra cumpărarea de către CFR-ul românesc a societății de Căi Ferate din Moldova, preluarea companiei de alimentare cu apă, precum și a companiei distribuitoare de electricitate, unde investitorul spaniol și-a recunoscut înfrângerea și se pregătește de exit.

Printr-o astfel de strategie, România ar face, în sfârșit, un pas concret pentru implicarea în Republica Moldova, unde, actualmente, investițiile românești sunt minore: de pildă, băncile românești au o cotă de 2,8% din piață.

Petrișor Peiu a spus că mediul de business de la București s-a arătat interesat de un asemenea Fond și a cerut consultări pe această temă, în spatele ușilor închise.

Dar cei mai interesați de o potențială extindere a pieței au fost oamenii de afaceri germani.

Poate nu întâmplător, a comentat Dan Dungaciu, în urmă cu câteva zile, când noul ambasador al Chișinăului la Berlin și-a prezentat scrisorile de acreditare, președintele Germaniei l-a întrebat care este „proporția cetățenilor moldoveni care se pronunță pentru reunificarea celor două țări”.

Pactul de la Snagov, model de consens politic pentru Fondul Moldova

„Discutam la un moment dat cu cineva care spunea – ce sens are să sprijinim Moldova? Mai bine sprijinim Albania, că oricum ei sunt partenerii noștri în NATO și nu există un partid care ne urăște pe față.

Dacă e să discutăm în termeni strict tehnocrați, Fondul Moldova n-are logică. Dar, din punctul nostru de vedere, Fondul Moldova are și o dimensiune politică. Dar trebuie să existe o asumare politică. Și prin asta mă refer la un exemplu pe care România îl are, și pe care nu ni l-am asumat ca practică de politică internă și externă. Se numește Pactul de la Snagov.

Ce-a fost Pactul de la Snagov? A fost o întâlnire, în 1995, a tuturor liderilor politici importanți, care s-au așezat la masă sub egida Președinției și a Academiei Române. Toate forțele politice, fie că erau la putere, fie că erau în opoziție și-au asumat integrarea euroatlantică ca proiect de țară. Asumarea aceasta politică ar trebui să stea inclusiv la baza Fondului Moldova.”

Dan Dungaciu (foto), în conferința de la Cluj în care a prezentat Fondul Moldova

*

Posibila preluare a unor companii strategice din Republica Moldova de către companii de stat românești este, în sine, o mutare în sens unionist.

Expertiza germană în domeniu a fost deja oferită, susține Petrișor Peiu: „Ei sunt foarte atenți la aceste chestiuni. Mi-a spus un german care a lucrat mult pe consultanță la Chișinău: dacă acest Fond se va face vreodată, o să ai surpriza că firmele care vor beneficia de participarea acestui Fond vor fi firme străine, pentru că vor simți această oportunitate, o vor fructifica, în vreme ce firmele românești vor sta să dezbată”.

“Vom vota și un măgar”

Încheiem această scurtă analiză a situației de la Chișinău cu un fragment din descrierea pe care ne-a trimis-o scriitorul Vasile Ernu.

„Disperarea și lipsa de încredere în politicienii locului, care i-au dezamăgit, îi fac pe oameni să voteze personaje halucinante, ca Renato Usatîi (primarul din Bălți, pro-rus), un amestec de bandit cu divertisment de estradă.

Un bătrân de la țară mi-a zis acum cîteva luni – Noi vom vota și un măgar, pentru că șansele să o ducem mai bine cu el sunt mai mari decît cu politicienii noștri.

În acest context, ideea unionistă capătă sens tot mai mare. Pentru că e ultima speranță. Însă, din punctul meu de vedere, această idee nu trebuie gîndită în termenii secolului XIX.”