Misterioasa dispariție a tezei de doctorat a generalului SRI Florian Coldea

• Teza de doctorat a generalului Florian Coldea, fost prim-adjunct al directorului SRI, a dispărut în vara lui 2015 de la Biblioteca Națională a României.

• Sub pretextul unui împrumut interbibliotecar de 30 de zile, teza a fost solicitată de către directoarea Bibliotecii Universității Politehnica, însă nu a fost returnată nici până azi. Au trecut de atunci 1.140 de zile.

• Împrumutul este unic în istoria instituției. Niciodată până atunci, și nici după, o teză de doctorat nu a fost împrumutată unei alte biblioteci, deoarece tezele sunt stocate la Biblioteca Națională în „fondul intangibil”.

• Surse convergente mi-au declarat că rectorul Universității Politehnica, Mihnea Costoiu, este cel care a dirijat operațiunea „împrumutului interbibliotecar”. Tot el este cel care a ridicat, personal, teza de la Biblioteca Națională.

• Mihnea Costoiu este un apropiat al lui Florian Coldea, susțin surse din comunitatea de informații.

• Dispariția tezei de doctorat a lui Florian Coldea a făcut obiectul unui dosar penal, care a fost clasat anul acesta de către procurorul Cristina Grosaru, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3.

• Informația privind clasarea dosarului a fost publicată pentru prima dată în 27 august, de site-ul G4Media. Ştirea a apărut la câteva zile după ce fusesem la Academia Națională de Informații a SRI pentru a vedea exemplarul de acolo al tezei lui Florian Coldea.

• Octavian Gordon, fost director interimar al Bibliotecii Naționale, cel care a depus plângere penală când a constatat lipsa tezei de doctorat a fostului număr 2 din SRI, susține că, acum, nimeni nu mai poate certifica dacă teza care se află în Biblioteca Universității Politehnica este cea originală şi nu a fost înlocuită.

• De ce este relevantă dispariția unei teze de la Biblioteca Națională? Pentru că, potrivit legii, exemplarul de acolo este singurul opozabil într-un eventual proces privind drepturile de proprietate intelectuală.

• Acest subiect are și o componentă de culise care poate explica de ce teza lui Florian Coldea nu a fost returnată nici până azi.

*

Partea I

O singură teză de doctorat a dispărut vreodată din ceea ce se numește „fondul intangibil” al Bibliotecii Naționale a României.

Pe coperta ei sunt trecute două nume: Florian Coldea, fost număr 2 în SRI, și cel al lui Gabriel Oprea, fost număr 2 în Guvernul României.

În mediul politic, dar și în comunitatea de informații, numele lor continuă să fie rostite cu teamă ori precauție, deși generalul Oprea a părăsit guvernul în noiembrie 2015, după tragedia de la „Colectiv”, iar generalul Coldea a fost trecut în rezervă în ianuarie 2017, după ce fostul deputat PSD Sebastian Ghiță a dezvăluit că plătise vacanţe făcute împreună.

Raportul dintre Oprea şi Coldea pare unul simplu în povestea de astăzi, deși firele care îi leagă sunt multiple și nu au la bază aspirații academice.

Pe scurt, profesorul Gabriel Oprea a fost îndrumătorul doctorandului Florian Coldea. Teza acestuia, susţinută în 2010 în fața unei comisii a Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV), se intitulează „Managementul schimbării în serviciile de informații”.

Nu e clar, în acest moment, cum a ajuns Coldea să facă parte din deloc onorabilul lot al doctoranzilor lui Gabriel Oprea, lot care constituie subiectul principal al cărții mele „Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații” (Humanitas, 2017).

Din verificările făcute până acum reiese că 11 dintre doctoranzii îndrumați de Gabriel Oprea la Academia SRI − printre care un fost director al SRI, generali, miniștri, procurori, judecători − și-au plagiat tezele susținute în perioada 2004-2015.

Teza lui Florian Coldea ocupă un loc atipic în galeria doctoratelor îndrumate de Oprea. Mai întâi pentru că, în cele circa 15 minute în care am răsfoit-o în 2015 – în perioada în care documentam prima investigație din serie −, nu am descoperit indicii flagrante de plagiat.

Era vorba despre o lucrare relativ scurtă, de 218 pagini fără bibliografie și anexe, care nu prezenta abaterile bătătoare la ochi din alte teze coordonate de Gabriel Oprea.

Evenimentele pe care le voi descrie ies, însă, din zona imposturii academice și intră în domeniul penal.

Sunt implicate două instituții care, în aparență, nu au vreo legătură cu Academia SRI: Biblioteca Națională a României, custode legal al patrimoniului cercetării doctorale, și Universitatea Politehnica din București.

Misterul dispariţiei unicului exemplar-martor al tezei lui Florian Coldea s-a născut în vara lui 2015, a crescut şi s-a ramificat timp de trei ani.

În acest interval de peste 1.140 de zile s-au petrecut o seamă de evenimente relevante:

Cum a fost posibil ca teza să dispară de la Biblioteca Națională, ale cărei reguli interzic explicit scoaterea unicului exemplar din instituţie?

De ce nici azi, după trei ani de la „împrumutul interbibliotecar excepțional” de 30 de zile, teza nu s-a întors pe rafturile Bibliotecii Naţionale?

De ce Biblioteca Universității Politehnica nu o returnează? Ce se ascunde, în final, în spatele acestei bizare dispariții?

Preambul

27 septembrie 2016. Deputatul PSD Sebastian Ghiță iese din sediul Parchetului General şi e înconjurat de jurnalişti.

„Am venit să aduc un autodenunț care vizează felul în care eu, Sebastian Ghiță, și mai mulți înalți demnitari ai statului român au participat la măsluirea, la falsificarea raportului tehnic de expertiză ce vizează teza de doctorat a Laurei Codruța Kövesi”, turuie deputatul, aflat într-un război de uzură cu procurorii DNA.

Autodenunțul lui Ghiță face referire la raportul din 2012 al Comisiei Naționale de Etică prin care Laura Codruța Kövesi a primit verdict de neplagiat.

Subiectul ocupă imediat agenda publică. Toate instituțiile de presă încearcă să obțină o declarație sau o informație nouă. Spre seară, fostul președinte Traian Băsescu intră în direct la un post tv și face o declarație care ridică și mai mult nivelul de interes.

„Eu am aflat atunci (n.r. – în 2014) că raportul cu privire la neplagiatul doamnei Kövesi a fost falsificat”, spune președintele Băsescu. El adaugă că „presiuni pentru falsificarea acelui raport a făcut generalul Coldea” și că „printre cei implicați sunt domnul Ghiță, domnul Mihnea Costoiu”.

Totul s-ar fi făcut „cu știința primului-ministru de la acea vreme, Victor Ponta”, şi el acuzat de plagiat în 2012, dar, inițial, absolvit de orice vină tot de către Consiliul Național de Etică.

Scandalul legat de teza Laurei Codruța Kövesi fusese aprins de Grupul de Investigații Politice al lui Mugur Ciuvică, iar autodenunțul lui Ghiță, urmat de declarația lui Băsescu, a echivalat cu o canistră de benzină aruncată peste un foc deja încins.

Verdictul de neplagiat primit de Kövesi în 2012 avea să fie răsturnat la câteva luni după declarația din 2016 a lui Sebastian Ghiță.

Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a constatat că fosta șefă a DNA a plagiat 4% din conținutul tezei, dar a decis că ea îşi poate păstra titlul de doctor.

Împrumutul

28 septembrie 2016. A doua zi după declarația lui Sebastian Ghiță, un ziarist intră în Biblioteca Națională, străbate holul lung și ajunge la scările rulante. Urcă la etajul I și se îndreaptă spre registratura instituției.

Acolo cere să îi fie înregistrată o solicitare de acces la teza de doctorat a Laurei Codruța Kövesi, procuror-șef al DNA, și la cea a lui Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI.

Unul dintre angajații de la registratură îi explică ziaristului că, în urmă cu mai puțin de o săptămână, pe 22 septembrie, a intrat în vigoare un nou Regulament pentru utilizatori, care spune că tezele de doctorat nu mai pot fi consultate „pe loc”, în format fizic, ci trebuie să aștepți să ți se facă o „copie-substitut” pe care o poți citi doar pe computerul de la sala de lectură.

Ziaristul îşi notează aceste informaţii și pleacă ușor dezamăgit după ce i se spune că multiplicarea lucrărilor poate să dureze câteva săptămâni.

Pentru că nu s-a dus direct la sala de lectură să ceară cele două teze, solicitarea sa, intrată prin registratură, urmează un alt flux instituțional.

Cererea pleacă spre Depozitul Legal, compartimentul care se ocupă de gestionarea fondului intangibil al patrimoniului cultural național mobil, acolo unde sunt inventariate și stocate tezele de doctorat.

Ajunge pe masa Ilenei Șerbănescu, șefa Depozitului Legal, care constată imediat că una dintre cele două teze solicitate, cea a lui Florian Coldea, nu există pe raft, în locul în care ar fi trebuit să fie depozitată.

Femeia era angajată la Biblioteca Națională de nici o lună de zile, de la 1 septembrie 2016.

Șerbănescu se duce imediat la directorul general interimar, Octavian Gordon, pe care îl anunță că din gestiunea Bibliotecii lipsește teza lui Florian Coldea.

Gordon înțelege pe loc despre a cui teză este vorba şi solicită declanșarea unei cercetări interne, pentru a afla ce s-a întâmplat.

Din acest moment, pentru că a dispărut lucrarea unuia dintre cei mai puternici oameni din ţară, la Biblioteca Națională se instalează o stare generală de panică.

Această succesiune de evenimente este reconstituită din documentele aflate în dosarul de cercetare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, dar și din mărturiile unor surse.

Primul demers făcut de angajații Bibliotecii a fost verificarea arhivei secretariatului directorului general, însă acolo nu s-a găsit niciun document care să clarifice lucrurile.

În paralel, a început și verificarea arhivei Depozitului Legal, compartimentul care se ocupa de gestionarea tezelor de doctorat.

Nu a durat mult până când două cópii ale unor documente edificatoare au fost descoperite printre actele gestionarelor. Au apărut astfel primele indicii.

Originalele nu s-au găsit niciodată. Nici în timpul anchetei interne, nici când Parchetul a început urmărirea penală.

Primul document este o copie după o solicitare venită prin email de la Universitatea Politehnica, înregistrată la Biblioteca Națională în data de 29 iulie 2015.

Adresa respectivă este o cerere de împrumut interbibliotecar care viza teza de doctorat a lui Florian Coldea, la pachet cu alte două cărți.

„Vă rugăm a avea bunăvoința aprobării, în mod excepțional, a unui împrumut interbibliotecar, pe o perioadă de 30 de zile”.

Așa începe adresa care poartă antetul și ștampila Bibliotecii Universității Politehnica. Totuși, deși este semnată de directoarea instituției, Cristina Albu, hârtia nu are un număr de ieșire şi nici ștampila registraturii.

Pe lângă teza lui Florian Coldea, intitulată „Managementul serviciilor de informații”, Politehnica a cerut prin împrumut interbibliotecar alte două cărți („Managementul schimbării”, de Costache Rusu, și „Managementul schimbării în securitatea națională”, de Laurențiu Barcan).

Aceste două cărți au fost ridicate de la Biblioteca Națională și returnate după 30 de zile.

Ce spune legislația despre împrumutul tezelor

Conform legii, cărțile pot fi împrumutate prin împrumut interbibliotecar dacă nu au un regim special. Însă nu şi tezele de doctorat aflate în fondul intangibil al Bibliotecii Naționale.

Modalitatea de împrumut interbibliotecar este reglementată prin Ordinul de Ministru nr. 2338/5286 din 26 iulie 2004.

Articolul 8 prevede:

„(1) Împrumutul interbibliotecar cuprinde toate tipurile de documente, cu excepția celor prevăzute la art. 3 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, cu modificările și completările ulterioare, a documentelor fragile sau voluminoase, precum și a celor solicitate frecvent pentru lectură în cadrul bibliotecii furnizoare.

(2) Biblioteca furnizoare decide în toate cazurile dacă documentul solicitat poate fi împrumutat”.

La articolul 3 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil nu se face referire explicită la tezele de doctorat.

Însă, aliniatul 2 al articolul 8 din Ordinul de mai sus spune clar că „Biblioteca furnizoare decide în toate cazurile dacă documentul solicitat poate fi împrumutat”.

Potrivit Regulamentului de împrumut interbibliotecar intern și extern al Bibliotecii Naționale (art. 7, lit. d), tezele de doctorat nu pot fi împrumutate.

Imediat ce au descoperit primul document în arhiva de acte a Depozitului Legal, angajații Bibliotecii Naționale au realizat că, în cererea de împrumut, teza lui Coldea era indicată ca fiind o carte, fiindu-i atribuit, în mod fals, un ISBN (Numărul Standard Internațional al Cărții, în traducere din limba engleză).

Totuși, era limpede că nu era vorba despre o carte, ci depre o teză de doctorat, deoarece, la Biblioteca Națională, acestea au o cotă de stocare care începe cu cifra V.

Acest detaliu este cunoscut inclusiv de cititorii obișnuiți, iar un angajat al Bibliotecii, specialist în biblioteconomie, nu putea fi păcălit de acest tertip.

Una dintre persoanele care este la curent cu „cazul Coldea” susține că, cel mai probabil, cei de la Politehnica au trecut în mod deliberat un ISBN în dreptul tezei lui Coldea pentru a face solicitarea să apară legitimă, știind foarte bine că tezele de doctorat, aflate în fondul intangibil de la Biblioteca Națională, nu pot fi împrumutate. Din acest motiv, în cererea inițială s-a folosit expresia „în mod excepțional”.

Solicitarea a fost aprobată, din partea Bibliotecii Naționale, de Petruța Voicu, directoarea Direcției de Funcții specifice de bibliotecă publică.

Directorul interimar al Bibliotecii Naționale de la acea vreme, Claudia Șerbănuță, era plecată în deplasare și îşi delegase atribuțiile de manager. Șerbănuță, care și-a dat demisia în primăvara anului 2016, nu a fost niciodată informată despre împrumut. A aflat despre dispariția tezei lui Coldea după ce a plecat din instituție.

La solicitarea de împrumut interbibliotecar există un răspuns oficial care, în mod ciudat, este datat 28 iulie 2015, adică cu o zi înainte de înregistrarea oficială a cererii de împrumut.

Singura explicație rezonabilă e că solicitarea a ajuns la Biblioteca Națională pe email la data de 28 iulie 2015, însă a fost înregistrată oficial o zi mai târziu, în data de 29 iulie 2015.

Oricum, se vede graba de a formula un răspuns.

Documentul este semnat din partea Bibliotecii Naționale de către Dina Paladi, la acel moment șefa Depozitului Legal.

„Lucrarea solicitată, parte a fondului intangibil al patrimoniului cultural național mobil, se va preda pe bază de proces verbal de custodie (Anexa 1). Menționăm că lucrarea este în stare de conservare foarte bună, fără foi lipsă, fără adnotări și sublinieri.

La returnare, aceasta va fi verificată asigurându-ne că nu au fost intervenții asupra exemplarului original. Vă rugăm să restituiți lucrarea în aceeași stare de conservare”, se spune în adresa semnată de fosta șefă a Depozitului Legal.

În răspunsul la cererea de împrumut se face referire strict la teza de doctorat a lui Florian Coldea, de unde reiese că celelalte două cărți solicitate împreună cu teza fuseseră puse acolo tocmai pentru a justifica împrumutul.

Împrumutul interbibliotecar este perfect legal în cazul cărților.

Faptul că Biblioteca Națională formulează un răspuns la o cerere care, oficial, nu exista, pentru că încă nu era înregistrată, precum și faptul că celelalte două cărți solicitate nu sunt incluse în adresă indică existenţa unei comunicări directe, neoficiale, între Biblioteca Universității Politehnica și Biblioteca Națională.

Posibil chiar între directoarea Bibliotecii de la Politehnica, Cristina Albu, și șefa de atunci a Depozitului Legal, Dina Paladi, posibil între directoarea Cristina Albu și șefa Direcției Funcții specifice de bibliotecă publică, Petruța Voicu, însă nu am putut stabili acest lucru.

Cristina Albu nu a putut fi contactată, iar Dina Paladi a refuzat orice dialog, motivând că este în concediu și nu se află în București.

Petruța Voicu nu a dorit nici ea să vorbească despre acest subiect: „Ce am avut de declarat am declarat în fața organelor de anchetă. Mai departe, dacă doriți alte informații, vă rog să le obțineți instituțional, de la Biblioteca Națională. Eu nu mai lucrez acolo”.

Un alt document în copie descoperit de una dintre angajate în arhiva Depozitului Legal este o cerere de prelungire a împrumutului intebibliotecar, datat aproape un an mai târziu.

Astfel, la data de 9 iunie 2016, adică după zece luni de la expirarea termenului de returnare a tezei lui Florian Coldea, Biblioteca Universității Politehnica cerea prelungirea cu trei luni a împrumutului, până la finalul lunii septembrie 2016, când s-ar fi împlinit un an și două luni de la momentul scoaterii tezei din Biblioteca Națională (29 iulie 2015).

Adresa, semnată de directoarea Bibliotecii Universității Politehnica, nu i-a fost adresată managerului Bibliotecii Naționale, ci Petruței Voicu, șefa Direcției Funcții specifice de bibliotecă publică, cea care aprobase împrumutul inițial al tezei.

Nouă cerere a fost, totuși, aprobată formal de directorul interimar al Bibliotecii Naționale, Ioan Ciubâcă, însă pe ea se află și rezoluția de aprobare a Petruței Voicu.

Încercarea de recuperare

29 septembrie 2016. A trecut o zi de când s-a constatat dispariţia tezei şi de când directorul Bibliotecii Naționale, Octavian Gordon, i-a solicitat șefei Depozitului Legal să meargă „de urgență” la Politehnica să o recupereze.

La prima oră a dimineţii, Ileana Șerbănescu, noua șefă a Depozitului Legal, intră pe poarta Universităţii Politehnica împreună cu Constantin Ștefan, șeful Serviciului Administrativ.

Coincidenţă: prelungirea perioadei de împrumut expiră a doua zi, pe 30 septembrie 2016.

O găsesc pe Cristina Albu, directoarea Bibliotecii de la Politehnica, în biroul ei de la etajul I. Îi spun că au venit pentru a recupera teza lui Florian Coldea.

Albu le spune că va chema imediat un custode ca să aducă teza de la sala de lectură.

Trei ore așteaptă Șerbănescu și Ștefan în biroul ei. În tot acest timp, Cristina Albu dă telefon după telefon.

După trei ore, le spune că teza nu se află în clădire, ci la domiciliul unui profesor care nu se află în țară.

Trimişii Bibliotecii Naţionale cer o adresă prin care să le fie comunicat oficial acest lucru.

Albu întocmește la repezeală o hârtie prin care informează conducerea Bibliotecii Naționale că teza lui Florian Coldea nu se află în incinta Bibliotecii Universității Politehnica, dar se angajează să o restituie a doua zi, pe 30 septembrie 2016. Adică data la care expira termenul de împrumut.

„Vă comunic că lucrarea va fi adusă Bibliotecii Naționale în data de 30 septembrie 2016, conform adresei nr. 4785/09.06.2016. Precizăm că în data de 29 septembrie 2016 aceasta nu a fost disponibilă fizic pentru a fi returnată reprezentanților Bibliotecii Naționale (Dna Ileana Șerbănescu, Șef serviciu Depozit Legal)”, stă scris pe o foaie fără antet, fără număr de ieșire, doar ștampilată și semnată de Cristina Albu.

Teza lui Florian Coldea nu este restituită a doua zi, așa cum s-a angajat directoarea Bibliotecii Universității Politehnica prin două hârtii, cea din 9 iunie și cea din 29 septembrie 2016.

Pe 12 octombrie 2016, de la Biblioteca Națională pleacă o nouă adresă spre Biblioteca Universității Politehnica, semnată de directorul interimar Octavian Gordon și contrasemnată de șefa Depozitului Legal, Ileana Șerbănescu:

„Vă solicităm ca, până la data de 17.10.2016, să depuneți diligențele necesare ca acest exemplar să fie restituit”.

Nici acest termen nu este respectat, iar teza nu este returnată nici de data asta.

Surse din Biblioteca Națională ne-au declarat că, după ce a fost trimisă această adresă la Biblioteca Universității Politehnica, toate încercările de a o contacta pe directoarea Cristina Albu și a de a avea un dialog direct cu ea au eșuat.

Ancheta penală

31 ianuarie 2017. După o anchetă internă și după încercările de recuperare a tezei, directorul general interimar al Bibliotecii Naționale, Octavian Gordon, trimite mai multe sesizări către instituţii cu atribuții de control.

Context important: au trecut două săptămâni de la demiterea generalului Florian Coldea și trecerea sa în rezervă.

O sesizare a lui Gordon ajunge la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind adresată procurorului general Augustin Lazăr.

20 februarie 2017. Parchetul General îl informează pe Octavian Gordon că plângerea sa a fost direcționată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3.

De la începutul lunii martie 2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, împreună cu Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Poliției Sectorului 3, demarează investigația în dosarul nr. 2647/P/2017.

Pe data de 23 martie 2017 este dispusă începerea urmăririi penale pentru neglijență în serviciu.

Sunt chemați la audieri toți cei implicați: Cristina Albu, directoarea Bibliotecii Universității Politehnica, Dina Paladi, fosta șefă a Depozitului Legal de la Biblioteca Națională, Petruța Voicu, directoarea Direcției de Funcții Specifice de Bibliotecă Publică, Ioan Ciubâcă, fost director general interimar al Bibliotecii Naționale, Ileana Șerbănescu, șefa Depozitului Legal, Octavian Gordon, fost director general interimar al Bibliotecii Naționale, dar și alte persoane.

Pe 16 noiembrie 2017, după doi ani și aproape patru luni de la împrumutul tezei și în timp ce ancheta Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 era în toi, directoarea Bibliotecii de la Politehnica, Cristina Albu, se duce la Biblioteca Națională pentru a restitui teza lui Florian Coldea.

Şefa Depozitului Legal este în concediu, iar actualul director general al Bibliotecii Naționale, Maria Răducu, decide că preluarea tezei nu se poate face în lipsa acesteia.

Șefa Depozitului Legal, Ileana Șerbănescu, nu a dorit să facă declarații pe acest subiect, limitându-se la a spune că s-a angajat la Biblioteca Națională la 1 septembrie 2016, iar dispariţia a avut loc cu aproape un an înainte.

În fața procurorilor, Cristina Albu a declarat că „a omis” restituirea tezei de doctorat din cauza volumului mare de muncă.

Actualul director general interimar al Bibliotecii Naționale, Maria Răducu, a fost chemată la Parchet pentru a fi întrebată de ce nu a primit teza de doctorat a lui Florian Coldea.

Ea le-a explicat procurorilor că teza trebuie preluată de șefa Depozitului Legal, cea care poate verifica elementele de identificare, pentru a se asigura că lucrarea nu a fost înlocuită și că este aceeași cu cea care a fost împrumutată.

Răducu le-a mai declarat procurorilor că ar fi necesară înființarea unei comisii de recepție, propunere pe care a anunțat că intenționează să o pună în dezbatere și în Consiliul de Administrație al Bibliotecii Naţionale.

24 aprilie 2018. La un an și o lună după începerea urmăririi penale pentru neglijență în serviciu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 decide clasarea dosarului, deși teza de doctorat nu fusese returnată.

„În ceea ce privește împrumutul interbibliotecar, acesta este reglementat de Ordinul Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2338 din 26.07.2004.

Conform art. 8 din ordin, împrumutul interbibliotecar cuprinde toate tipurile de documente cu excepția celor prevăzute de art. 3 din legea 182/2000, privind bunurile ce alcătuiesc patrimoniul cultural național mobil, articol ce nu include tezele de doctorat.

Astfel, conform principiului ‘ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus’ (n.r. − unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem), tezele de doctorat pot face obiectul unui împrumut interbibliotecar”.

Aceasta este justificarea legală a clasării dosarului privind dispariția tezei lui Florian Coldea.

În mod selectiv, procurorul Cristina Grosaru a ales să își limiteze decizia doar la aliniatul 1 al articolului 8 din Ordinul Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2338 din 26.07.2004.

Totuși, principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” nu se aplică în acest dosar, deoarece legea distinge, chiar un rând mai jos față de prevederea la care s-a oprit procuroarea.

Aliniatul 2 al aceluiași articol spune foarte clar: Biblioteca furnizoare decide în toate cazurile dacă documentul solicitat poate fi împrumutat.

Formularea este clară: „decide în toate cazurile”.

Iar decizia Bibliotecii Naționale este statuată prin Regulamentul de împrumut interbibliotecar intern și extern. La articolul 7, litera „d”, se spune clar că tezele de doctorat nu pot fi împrumutate.

Clasarea dosarului de către Parchet a produs „o erupție de fericire în Biblioteca Națională”, mi-au declarat surse din Biblioteca Națională.

Urmările

La câteva luni după împrumutul tezei de doctorat a lui Florian Coldea, Dina Paladi a demisionat din funcția de director al Depozitului Legal. A dat concurs tot la Biblioteca Națională, dar pe o funcție de execuție. Dina Paladi a refuzat orice dialog despre acest subiect.

Petruța Voicu a demisionat de la Biblioteca Națională pe 24 martie 2017, la o zi după ce Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 începuse urmărirea penală pentru neglijență în serviciu.

La scurt timp, s-a angajat pe postul de șef Serviciu Dezvoltarea Colecțiilor la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” , acolo unde directoare este Mireille Rădoi, fostă absolventă a Academiei SRI.

Întrebată dacă și-a dat demisia din cauza tezei lui Florian Coldea, Petruța Voicu a invocat motive personale și a refuzat să spună dacă o cunoștea de dinainte pe Mireille Rădoi.

De ce?

Ce poate ascunde faptul că teza lui Florian Coldea nu a fost returnată Bibliotecii Naţionale nici după trei ani?

„Ce s-a obținut prin acest lucru este imposibilitatea ca această teză să mai fie verificată vreodată pentru plagiat”, mi-au declarat surse coroborate din mediul academic și din zona de justiție.

Atunci când se depune o sesizare de plagiat la CNATDCU (singura instituție care poate verifica suspiciunile în cazul doctoratelor), verificarea acuzațiilor se face după o copie a exemplarului existent în fondul intangibil al Bibliotecii Naționale.

De ce CNATDCU nu cere o copie după teză de la facultatea unde s-a susținut teza de doctorat?

„Pentru că acel exemplar ar putea fi înlocuit astfel încât să nu mai aibă vreo «problemă», având în vedere șirul de responsabilități într-un caz de plagiat, care atinge nu doar doctorandul, ci și pe conducător, care își poate pierde dreptul de a coordona teze, dar și școala doctorală, care poate fi închisă pentru așa ceva”, a fost răspunsul primit de la aceleași surse.

Dacă se ajunge în instanță cu acuzații de plagiat, un judecător va cere verificarea suspiciunilor tot pe exemplarul existent în fondul intangibil de la Biblioteca Națională.

Am mai întrebat care sunt elementele care pot atesta că exemplarul pe care Universitatea Politehnica l-ar returna la Biblioteca Națională este cel original. „Nimic nu poate garanta că va fi vorba despre exemplarul original”.

Din nou, am întrebat „de ce”.

„Pentru că nu a existat un proces verbal de predare a tezei de doctorat atunci când s-a realizat împrumutul, în care să fie menționate însemnele de pe teză, de exemplu, și nici nu s-a făcut o copie a acesteia, așa cum ar fi fost normal”, mi-au mai spus sursele menţionate.

Este posibil ca teza lui Florian Coldea să fie plagiată? Da, este posibil. În 2015, când am văzut-o prima dată, am frunzărit-o doar vreo 15 minute și nu am verificat frază cu frază, ci m-am uitat la formele de citare, note de subsol și bibliografie.

Este posibil ca teza lui Florian Coldea să ascundă altceva? Da, este posibil. Ce anume? O ipoteză ar fi faptul că a fost înlocuită, iar acea înlocuire a lăsat urme pe care dispariția ar putea să le acopere.

Fostul director Octavian Gordon, cel care a sesizat Parchetul după ce a aflat că teza lipsește, susține și el că, dacă teza ar fi returnată, nimeni nu mai poate atesta acum că este aceeaşi cu cea susținută public de Florian Coldea:

„Teza este compromisă. Cine mai poate să certifice că această teză este cea care a fost susținută în anul 2010? Nimeni nu mai poate să certifice faptul că teza sustrasă, pe căi evident frauduloase, de la Biblioteca Națională este aceeași cu teza despre care presupunem că se află acum în custodia Bibliotecii Universității Politehnica din București”.

Întrebat dacă este mulțumit de rezultatul anchetei făcute de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, Octavian Gordon a mai declarat:

„Pare o mușamalizare. Este evident că nu se dorește anchetarea faptelor. Documentele depuse de mine la Parchet sunt mai mult decât concludente. S-a pus batista pe țambal, cum se spune în limbaj neacademic”.

O teză dispărută

Teza de doctorat a lui Florian Coldea nu a fost returnată nici acum de Biblioteca Universității Politehnica.

„La data înregistrării solicitării dumneavoastră, teza de doctorat menționată mai sus, intrată în Fondul intangibil – Teze de doctorat sub numărul de Depozit Legal T2012/59780, nu se află fizic în Depozitul Legal al Bibliotecii Naționale”, mi-a comunicat Biblioteca Naţională, într-un răspuns oficial din 14 august 2018.

Întrebat de ce Biblioteca Universității Politehnica nu returnează teza, rectorul Universității Politehnica, Mihnea Costoiu, ne-a declarat că a existat un interes foarte mare din partea cititorilor de a studia teza, dar și că cei de la Biblioteca Națională nu au dorit să o primească când s-a dorit returnarea ei.

O ultimă adresă pentru returnarea tezei a fost trimisă către Biblioteca Universității Politehnica anul acesta, înainte de decizia de clasare a dosarului dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3.

Cine a plecat cu teza sub braț din Biblioteca Națională?

Faptul că teza lui Florian Coldea a fost solicitată de către Biblioteca Universității Politehnica, şi nu de altă Bibliotecă, este un amănunt care nu trebuie neglijat.

De ce nu i-ar fi putut îndruma angajații de aici pe eventualii cititori către sediul Bibliotecii Naționale? De ce nu au cerut o copie după respectivul exemplar unic, dacă interesul politehniștilor era așa de mare pentru „Managementul schimbării în serviciile de informații”?

Rectorul Politehnicii este Mihnea Costoiu, despre care surse din comunitatea de informații mi-au declarat că este un apropiat al lui Florian Coldea. Alte surse mi-au declarat că tocmai el a pus la cale operațiunea „împrumutului interbibliotecar”.

Tot Costoiu a fost indicat de mai multe surse ca fiind cel care a ridicat, personal, teza lui Coldea de la Biblioteca Națională.

Inițial, Mihnea Costoiu îmi declarase că abia în 2018 a fost informat despre acest împrumut. Ulterior, a susținut că „toate împrumuturile de teze s-au făcut cu acordul rectorului” și că „este posibil să fie și semnătura mea acolo”.

Întrebat dacă a ridicat personal teza lui Florian Coldea de la Biblioteca Națională, Costoiu s-a eschivat: „Eu sunt în fiecare lună la Biblioteca Națională. Mă duc acolo, stau acolo în fiecare lună. Este foarte posibil să mă fi văzut cineva și să fi tras concluzia asta”.

L-am întrebat direct, încă o dată, dacă a ridicat acea teză, şi a venit cu un nou răspuns: „Eu am fost cu doamna directoare Albu la Biblioteca Națională și la BCU (n.r. – Biblioteca Central Universitară „Carol I”) când a fost discuția despre împrumuturile interbibliotecare ale tezelor de doctorat”.

Când l-am întrebat a treia oară dacă el a ridicat teza lui Florian Coldea, Costoiu s-a repoziționat: „Doamna Albu a ridicat teza de la Biblioteca Națională. Dar dacă eram eu, care era problema?”

Mihnea Costoiu este singurul rector din țară care nu are doctorat. El a devenit doctorand al Academiei SRI în octombrie 2013, avându-l coordonator pe profesorul Gheorghe Toma.

În mod normal, Costoiu ar fi trebuit să-şi susțină teza în 2016, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Potrivit unui răspuns primit de la Biroul de Presă al Academiei SRI, el nu a depus cerere de prelungire a studiilor doctorale.

Surse din Academia SRI susțin că Mihnea Costoiu va fi exmatriculat la finalul acestei luni, pentru nerespectarea calendarului de studii.

La rândul lui, Costoiu mi-a declarat că luna aceasta va depune o cerere de retragere de la doctorat. Tema de cercetare cu care a fost admis este din domeniul cybersecurity.

Numele lui Mihnea Costoiu a apărut în 2016 la autodenunțul prin care Sebastian Ghiţă a spus că el, împreună cu înalți oficiali ai statului, a aranjat ca verdictul Comisiei Naționale de Etică în cazul tezei Laurei Codruța Kövesi să nu fie unul de plagiat.

Costoiu a fost, de altfel, audiat la Parchetul General în acest dosar. „Nu vreau să dezgrop chestiunea doamnei Kövesi”, mi-a mai declarat rectorul Politehnicii.

Partea a II-a: culisele dispariţiei tezei

„M-am dus într-o sală de lectură și am cerut teza lui Florian Coldea. Am avut noroc. Era una dintre cele două zile ale săptămânii când se puteau scoate lucrări din Depozitul Legal.

Mă uitam cu coada ochiului să văd dacă cineva tresare când vede scris Florian Coldea pe fișa de acces.

Nicio privire ridicată spre mine, nici o întrebare în plus, semn că numele prim-adjunctului șefului SRI nu spunea nimic custozilor de la bibliotecă.

Un sfert de oră mai târziu, țineam în mână teza lui Coldea. Pe coperta albastră, în partea dreaptă, jos, era imprimat cu litere aurii prof. univ. dr. Gabriel Oprea. Intuiția îmi funcționase corect.

M-am așezat la unul dintre locurile libere și am început să frunzăresc lucrarea. După primele pagini răsfoite, mi-am dat seama că acea teză nu era plagiată.

Mi-a fost greu să evaluez dacă lucrarea avea vreo certă valoare științifică, însă sigur nu e plagiată. Textul curgea fluid, citarea era făcută corect, la bibliografie erau indicate multe surse.

Însă, și atunci, și acum, mă întreb un lucru în legătură cu această teză de doctorat. A avut timp Florian Coldea, în perioada în care era prim-adjunctul directorului SRI și șeful operativ al unui serviciu cu peste zece mii de angajați, să scrie el însuși o lucrare de peste 200 de pagini?

Acum, la doi ani după acel moment, mă întreb alte două chestiuni. Cum se face că, dintre toate persoanele coordonate de Gabriel Oprea, doar Florian Coldea nu a plagiat?

Dacă după scandalurile din 2012, legate de tezele de doctorat plagiate ale lui Ponta și Kövesi, teza lui Coldea a fost înlocuită?

Chiar dacă pare că îi fac un proces de intenție fostului prim-adjunct al SRI prin aceste întrebări, un jurnalist de investigație are libertatea să emită ipoteze, să imagineze scenarii, iar, pe baza lor, să demareze verificări.

În cazul lucrării lui Oprea sau a multor altora, o simplă presupunere s-a dovedit corectă”.

*

Acest pasaj face parte din cartea „Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații”, pe care am publicat-o în anul 2017 la editura Humanitas.

În urmă cu doi ani, în toamna lui 2016, o sursă mi-a spus că teza lui Florian Coldea de la Biblioteca Națională ar fi fost înlocuită.

Pe această informație m-am bazat atunci când, în carte, m-am întrebat retoric dacă nu cumva teza lui Florian Coldea a fost schimbată.

Sursa mi-a mai spus că teza, care avea porțiuni plagiate, fusese înlocuită cu una „corectată”. Această „corectură” s-ar fi întâmplat după 2012, când au izbucnit scandalurile de plagiat care i-au vizat pe Victor Ponta și pe Laura Codruța Kövesi.

Un element esențial m-a făcut atunci să privesc această informație ca fiind plauzibilă: Florian Coldea era singurul doctorand al lui Gabriel Oprea care părea că nu plagiase, dintre cei pe care îi verificasem.

Din acel moment, am încercat să găsesc alte surse care să mă ajute să confirm sau să infirm această informație. Am reușit să aflu datele pe care le-am prezentat mai sus.

Astăzi sunt în măsură să pun cap la cap informațiile de culise şi să emit o ipoteză ca un potenţial răspuns la cele două întrebări: de ce teza a fost împrumutată de Biblioteca Universităţii Politehnica și de ce nu a fost returnată nici după trei ani?

*

Teza generalului Florian Coldea a dispărut de la Biblioteca Națională a României la data de 29 iulie 2015.

De ce atunci? De ce nu mai devreme? De ce nu mai târziu de acea dată?

Contextul în care s-a produs împrumutul lucrării de doctorat este cel care dă relevanță momentului.

La data de 1 iulie 2015 am publicat o primă investigaţie în care arătam că teza de doctorat a lui Gabriel Oprea era plagiată.

În zilele de dinaintea publicării textului, documentând acest subiect, am ajuns la Biblioteca Națională, unde am vrut să văd cartea pe care Gabriel Oprea o publicase pe baza tezei de doctorat.

Când am dat căutare după numele lui Oprea în baza de date a Bibliotecii, mi-au fost afișate mai multe nume cu rezonanță publică. Printre acestea se afla și cel al lui Florian Coldea.

Am presupus că acele nume apar acolo pentru că au fost doctoranzii lui Oprea. Ca să verific presupunerea, am cerut chiar teza lui Florian Coldea.

Astfel, am ajuns să frunzăresc teza numărului 2 din SRI − scenă pe care am redat-o mai sus.

Acum, trei ani mai târziu, mă întreb dacă evaluarea pe care am făcut-o atunci tezei lui Florian Coldea a fost corectă. Era a doua teză de doctorat peste care mă uitam.

Între timp, am văzut zeci de lucrări de doctorat, am dezvăluit vreo 15 de cazuri de plagiat, iar în privința unora s-a întâmplat să mă înșel la primă lectură. Abia când le-am revăzut cu atenție a doua sau a treia oară am descoperit porțiunile plagiate și sursele lor.

Revenind la relevanța momentului în care a dispărut teza lui Florian Coldea, după ce am descoperit lista cu doctoranzii lui Oprea mi-am propus să scriu despre ei.

Intenționam să scriu despre rețeaua lui Oprea şi să o explic din perspectiva domeniilor doctoranzilor: servicii secrete, justiție, poliție, clasa politică și mediul de afaceri.

Chiar la începutul lunii iulie 2015 am solicitat de la Biroul de Presă al SRI o serie de lămuriri despre studiile doctorale ale lui Florian Coldea. Răspunsul mi-a venit în data de 10 august 2015.

„Studiile doctorale s-au desfășurat, cu respectarea tuturor normelor academice și legale, pe durata a patru ani. Acestea au început în anul 2007, în cadrul Academiei de Poliție, unde exista, la acel moment, posibilitatea desfășurării studiilor doctorale în domeniul securității naționale.

Domnul general Florian Coldea și-a finalizat studiile doctorale în cadrul Academiei Naționale de Informații în anul 2010. În același an a susținut public lucrarea de doctorat cu titlul ‘Managementul schimbării în serviciile de informații’ și a avut un singur coordonator pe întreaga durata a studiilor”, mi-a comunicat atunci Biroul de Presă al SRI.

Între timp, teza de doctorat a lui Coldea avea să fie împrumutată de la Biblioteca Națională și niciodată restituită.

Etapele documentării

La începutul lunii august 2018, când am aflat că teza lui Florian Coldea de la Biblioteca Națională nu se mai află acolo, am făcut o cerere către Academia Națională de Informații a SRI pentru a vedea exemplarul de acolo.

Tot atunci am trimis și o solicitare la Biblioteca Națională pentru a afla dacă teza lui Florian Coldea se află fizic în instituție. Răspunsul, pe care l-am prezentat mai sus, mi-a venit în data de 14 august.

Solicitarea de a vedea teza lui Florian Coldea la Academia SRI mi-a fost aprobată, iar joi, 21 august 2018, am putut să văd exemplarul înregistrat la biblioteca instituției.

Am cerut să revin la începutul lunii septembrie pentru a revedea teza, precum și varianta ei publicată într-o carte, care nu mi-a putut fi pusă la dispoziție în acea zi pentru că biblioteca era închisă din pricina concediilor. Teza am studiat-o în altă încăpere, nu în bibliotecă.

Câteva zile mai târziu, pe 27 august, site-ul G4Media publica în premieră informații despre clasarea dosarului de la Parchetul Sectorului 3 privind dispariția tezei. Titlul articolului era „Dosar clasat în ancheta privind dispariția tezei de doctorat a generalului Florian Coldea. Teza ar fi fost împrumutată la cererea Bibliotecii Universității Politehnica”.

Articularea cuvintelor „ancheta” și „dispariția” lăsau impresia că subiectul era unul cunoscut publicului, deși era pentru prima dată când se scria despre acest lucru.

După publicarea variantei inițiale, în articolul de pe G4Media au fost adăugate câteva paragrafe în care se face referire la faptul că, în cartea „Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații”, am scris că teza lui Florian Coldea nu era plagiată. În carte mă întrebam dacă teza nu a fost înlocuită. Acest amănunt nu a fost inclus în articolul de pe G4Media.

Miercuri, 5 septembrie, am mers din nou la Academia SRI, unde am putut să citesc ambele exemplare ale lucrării (inclusiv cea publicată sub formă de carte).

Joi, 6 septembrie, l-am intervievat pe Mihnea Costoiu, rectorul Universității Politehnica, pe care l-am anunțat brusc că vreau să mă duc la Biblioteca Universității pentru a vedea dacă teza lui Florian Coldea există acolo. Mi-a spus că trebuie să vorbească cu directoarea, care s-ar putea să fie în concediu.

Între timp, m-am suit în mașină și m-am dus la Biblioteca Universității Politehnica. Am întrebat un gardian care este biroul directoarei. M-a condus până în fața ușii, iar pe drum mi-a spus că „doamna directoare” se află în concediu.

Am întrebat unde o găsesc pe adjuncta sa. Mi-a indicat să urc până la etajul trei. Acolo am găsit-o rapid pe directoarea adjunctă, căreia i-am spus ce vreau. M-a condus spre o sala de lectură goală și plină de praf, unde am așteptat câteva minute.

A venit imediat cu teza lui Florian Coldea. Am deschis-o, m-am uitat să văd ce însemne are și am plecat după mai puțin de 3 minute. Miza a fost să verific dacă teza există în format fizic. Nu am avut timp să-i cercetez conţinutul.

Cum a obținut Coldea doctoratul

Florian Coldea a devenit doctor în Informații și Securitate Națională în anul 2010, cu o teză susținută la Academia SRI.

Din comisia de susținere au făcut parte Gheorghe Teodoru Ștefan (rector al ANIMV), în calitate de președinte, Țuțu Pișleag (Academia de Poliție), Mihai Vasile Ozunu (Universitatea „Spiru Haret”) și Gheorghe Toma (ANIMV), cu toții referenți. Cei trei profesori au făcut parte din majoritatea comisiilor de susținere la doctoranzii lui Gabriel Oprea, cu toții făcând parte din cercul de apropiați ai acestuia.

În 2007, când Florian Coldea a început studiile doctorale, Gabriel Oprea încă era conducător de doctorat la Academia de Poliție, transferul la ANIMV făcându-l în 2008. Și-a luat după el toți doctoranzii de la acel moment și i-a mutat la recent înființata școală doctorală a ANIMV.

Fostul prim-adjunct al directorului SRI a fost primul doctorand al Academiei Naționale de Informații care a obținut titlul de doctor în această instituție.

A fost dorința lui Gabriel Oprea ca Florian Coldea să rămână în istoria Academiei SRI ca primul doctor în Informații și Securitate Națională, ne-a declarat Cristian Troncotă, fost profesor la ANIMV.

Epilog: ipoteza

Spuneam mai sus că pot să emit o ipoteză ca răspuns la cele două întrebări esenţiale ale acestui articol.

• De ce teza lui Florian Coldea a fost împrumutată de la Biblioteca Națională, fiind scoasă din fondul intangibil?

• De ce Biblioteca Universității Politehnica nu a returnat-o?

Emit această ipoteză pe baza informațiilor, a documentelor și a declarațiilor adunate în cursul documentării:

Teza lui Florian Coldea a fost înlocuită în Biblioteca Academiei SRI după izbucnirea, în 2012, a scandalurilor de plagiat care au zdruncinat serios imaginea și cariera lui Victor Ponta, premier în exercițiu, și ale Laurei Codruța Kövesi, procurorul-șef al DNA.

Puternicul număr 2 din SRI s-a gândit că ar putea fi următoarea persoană verificată.

Totuși, el nu a luat în calcul, atunci, că tezele de doctorat sunt stocate și la Biblioteca Națională, în fondul intangibil din Depozitul Legal.

În 2015, am aflat întâmplător despre rețeaua doctoranzilor lui Gabriel Oprea și faptul că tezele de doctorat sunt inventariate la Biblioteca Națională.

Pentru a verifica dacă persoanele pe care le descoperisem în catalogul bibliotecii chiar erau doctoranzii lui Oprea, am cerut să văd teza de doctorat a lui Florian Coldea, cel mai cunoscut nume de pe acea listă.

Imediat după ce am frunzărit teza lui Coldea pentru circa 15 minute, la începutul lunii iunie 2015, am cerut oficial SRI-ului detalii despre doctoratul lui Florian Coldea.

Răspunsul mi-a fost dat abia după vreo 40 de zile, pe data de 10 august 2015.

Între timp, teza lui Florian Coldea a dispărut de la Biblioteca Națională, pe data de 29 iulie 2015.

Exemplarul de la Biblioteca Națională a fost scos din instituție pentru a fi înlocuit cu unul identic celui de la Biblioteca Academiei SRI, însă unele elemente de siguranță ale exemplarului de la Biblioteca Națională nu au putut fi reconstituite.

Din această cauză teza nu a fost returnată.