Melania Medeleanu și Vlad Voiculescu: "Putem ajuta cu transportul şi cazarea orice familie care are un copil cu diagnostic oncologic"

„Am pus un scaun și un pat de spital la galeria Galateca și am promis că n-o să ne ridicăm de pe acel scaun până în secunda în care se vor strânge 100.000 de sms-uri a câte 2 euro”.

Anul trecut, în numai 23 de zile, campania Împreună pentru MagicHOME, inițiată de Melania Medeleanu și Vlad Voiculescu, și-a atins ținta: peste 100.000 de oameni au donat pentru amenajarea unei clădiri, situată în apropierea Institutului Clinic Fundeni din Bucureşti, unde părinții şi alte rude ale copiilor bolnavi de cancer vor putea locui pe gratis pe durata tratamentului.

„Unul dintre scopurile pe care ni le-am propus de la început a fost să ținem familiile împreună. Să poată veni la spital copilul cu mama, cu tatăl sau cu cine vrea, așa încât familia să rămână împreună, pentru că tratamentul nu durează doar câteva zile”, explică Vlad Voiculescu.

Campania Împreună pentru MagicHOME a arătat cât de puternică şi de eficientă este solidaritatea a mii de oameni, dar şi ce puţin se implică statul în problemele mai adânci ale cetăţenilor.

PressOne a stat de vorbă cu Melania Medeleanu și Vlad Voiculescu pentru a afla ce urmează pentru proiectul MagicHOME.

 „Când oamenii capătă încredere în tine, au tot mai multe așteptări”

− La finele anului trecut, PressOne a făcut 10 nominalizări pentru Omul Anului 2017, iar voi ați primit cele mai multe voturi. Cum ați primit acest titlu?

Melania Medeleanu: Cu surprindere și cu bucurie, în același timp. Mi s-a părut foarte onorant, pentru că m-am uitat în compania cui ne aflam și pe oricine ai fi extras dintre toate numele era la fel de valabil.

Sunt pur și simplu niște voturi care au făcut diferența, dar noi nu suntem cine suntem, ci suntem ce face fiecare dintre noi.

Uitându-mă la Tibi (Uşeriu − n.r.), la Carmen (Uscatu − n.r.) și Oana (Gheorghiu − n.r.), ceilalți nominalizați, aș spune că facem mult mai puțin decât ce fac ei.

– Simțiți că oamenii au anumite așteptări de la voi?

Vlad Voiculescu: Da.

Melania Medeleanu: Da (râd amândoi). Eu am senzația că, pe zi ce trece, când oamenii capătă încredere în tine, au tot mai multe așteptări de la tine și, într-un fel, vine firesc lucrul ăsta.

Ce ne dorim noi foarte tare, dincolo de a veni în întâmpinarea așteptărilor lor, este să ni se alăture.

Vlad Voiculescu: Nouă sau celorlalți care au fost nominalizați. Sunt mulți oameni care fac o grămadă de lucruri bune în țară.

Dacă fiecare contribuie cu câte puțin, asta chiar poate să facă diferența. Și dacă avem, în general, un pic mai multă încredere unii în alții.

 „Au fost oameni care ne-au întrebat − «Ce e în mintea voastră?»”

− Ce a însemnat pentru voi lansarea acestui proiect, MagicHOME?

Melania Medeleanu: O dată, confirmarea faptului că era foarte mare nevoie de un astfel de proiect.

Vlad Voiculescu: O frustrare mai veche (râd amândoi). La noi, ideile sunt clocite, așa, jumătate de an, un an, doi ani, trei ani și, la un moment dat, vezi capul puiului.

Melania Medeleanu: Pentru cine nu își amintește, campania noastră, în colaborare cu JazzCommunication, Rogalski Damaschin, Galateca și mulți alții care au contribuit la ea, consta într-un demers pe care ni l-am dorit ușor de înțeles.

Am pornit de la scaunul acela de spital, pus lângă patul copilului bolnav.

Au fost oameni care ne-au întrebat − Ce e în mintea voastră, unde o să găsiți atâția oameni să stea pe scaunul ăla?

#PentruMagicHOME – stam toți pe scaun, zi de zi, până vom stra…

Părinții copiilor bolnavi de cancer locuiesc luni întregi pe un scaun de spital. Tot pe un scaun stăm și noi, zi de zi, până vom strânge 100.000 de SMS-uri, necesare finalizării MagicHOME, Refugiul Părinților de lângă cel mai mare spital oncologic din România. Ei au fost primii, ascultați-i cu volumul pornit și susțineți și voi cauza, distribuind acest clip, programându-vă pentru a sta pe scaun sau donând 2 euro lunar prin SMS la 8844.#PentruMagicHome -> www.pentrumagichome.ro***Mulțumirile merg către: Oana Pellea, Antonia, Marius Manole, Pavel Bartos, Amalia Enache Oficial, Anca Serea OfficialPage, Mikey Haș, Printesa urbana, Mihai Dobrovolschi, Maria Raducanu, Mircea Tiberian.

Geplaatst door Magichome op Vrijdag 3 november 2017

Poate că succesul acestei campanii a venit și din faptul că oamenii au înțeles că 2 euro pe lună nu înseamnă foarte mult.

Deci, scuza cu banii a picat repede. Treizeci de secunde, atâta îți trebuia ca să trimiți un sms cu MAGIC la 8844. Așa că au picat toate barierele.

 „Unii au scris rugăciuni, alții și-au scris propria poveste”

Vlad Voiculescu: Oamenii care au venit și au stat pe scaun au fost absolut extraordinari.

Fiecare avea povestea lui. Fiecare își nota într-un caiețel care era pus pe pat.

Multe lucruri au venit de la sine, fără să le fi gândit de la început: caietul, ursuleții de pluș care s-au strâns acolo pe pat.

Unii au adus câte o icoană, unii au scris rugăciuni, alții și-au scris propria poveste.

Poveștile sunt tulburătoare. Am strâns o parte dintre ele și o să le publicăm la un moment dat, dar fiecare a postat apoi pe contul de Facebook și a spus ceva din propria poveste.

Casa asta este, deci, rezultatul muncii unei organizații și a contribuțiilor oamenilor, dar are ceva din povestea fiecăruia.

− De-a lungul celor 23 de zile de campanie, ce v-a impresionat cel mai tare?

Vlad Voiculescu: Pe mine, poveștile celor care veneau și se așezau pe scaun. Asta, cu siguranță.

Melania Medeleanu: Și toate obiectele pe care le lăsau acolo.

La început, lăsau câte-o carte, poate vrea cineva să citească. Apoi lăsau o iconiță sau un ursuleț de pluș.

La sfârșitul campaniei, am mers cu multe cutii să strângem tot ce era pe patul ăla. Nu mai era o cameră goală. Era o cameră plină de iubire, cumva.

 „O să facem un depozit lângă casă, unde să punem lucrurile pentru MagicBOX”

− Ce costuri urmează pentru MagicHOME și cum intenţionaţi să le acoperiți?

Vlad Voiculescu: Vrem să finalizăm casa și bineînțeles că o să coste mai mult decât planificasem inițial.

O să facem un depozit lângă casă, unde să putem pune lucrurile pe care le primim pentru un alt program al nostru: MagicBOX.

În fiecare lună, se strâng peste 100 de colete aici, în Bucureşti, pe care le trimitem celor mai sărace familii care au copii bolnavi.

Pe lângă asta, o să avem o sală unde copiii și părinții să poată vorbi cu psihologi, dar și unii cu alții.

Orice familie care are un copil cu diagnostic oncologic sau cu suspiciune de diagnostic oncologic, și care vrea să vină la un spital din București, ne poate suna, iar noi putem ajuta cu transportul şi cazarea, putem asigura absolut orice.

Unul dintre scopurile pe care ni le-am propus de la început a fost să ținem familiile împreună. Să poată veni la spital copilul cu mama, cu tatăl sau cu cine vrea, așa încât familia să rămână împreună, pentru că tratamentul nu durează doar câteva zile. Tratamentul durează luni și câteodată ani de zile.

Deci, pe de-o parte avem investiții și, pe de altă parte, costuri operaționale. O să urmeze un al doilea proiect, cu siguranță.

− Când estimați că va fi inaugurată MagicHOME?

Vlad Voiculescu: Să zicem luna mai.

Melania Medeleanu: Noi ne dorim să fie cât mai repede. Suntem, însă, condiționați.

Vlad Voiculescu: De diverse autorizații, certificate…

Melania Medeleanu: Am primit certificatul de urbanism, deci știm exact ce avem și ce nu avem voie să facem. Avem planurile de arhitectură. Acum suntem în etapa în care depunem memorii la diverse autorități pentru a obține autorizația de construcție.

În secunda în care avem această autorizație, ne apucăm de treabă, pentru că avem toate materialele de construcție necesare. Suntem pur și simplu în așteptarea acestei autorizații.

 „Printre voluntari îi regăsim și în acest an pe câțiva dintre supraviețuitorii de la Colectiv”

− Să vorbim și despre MagiCAMP. Cum a evoluat din 2014 până în prezent?

Melania Medeleanu: Foarte frumos a evoluat. În 2014 erau 32 de copii în două săptămâni de tabără, iar anul acesta vor fi 12 serii, aproape 250 de copii.

Pe lângă MagiCAMP, care e o tabără pentru copii cu afecțiuni oncologice, mai sunt două tipuri de tabere.

ConnectiveCAMP e tabăra copiilor care au suferit arsuri grave, iar acolo, printre voluntari, îi regăsim și în acest an pe câțiva dintre supraviețuitorii de la Colectiv.

Şi mai avem BlueCAMP – tabăra copiilor care au pierdut pe cineva drag. Aceasta este singura dintre cele trei tabere în care facem terapie cu copiii.

Îi ajutăm să găsească repere pentru a merge mai departe după ce l-au pierdut pe omul drag din viața lor.

Anul trecut am avut așa de mulți copii în BlueCAMP, încât a trebuit să facem două serii și aproape am putea spune că avem o serie OncoBlue – adică sunt copii care au pierdut pe cineva drag din cauza cancerului.

Avem copii… O să zic despre Ionuț. Ionuț a fost unul dintre copiii pe care i-am iubit foarte tare în MagiCAMP. Anul acesta, în BlueCAMP i-am avut pe frații și pe surorile lui.

Ionuț a murit anul trecut. Sora lui Ionuț ne povestea că, de fiecare dată când se întorcea din tabără, venea, aşa, plin de entuziasm, și povestea tot timpul despre căluți și despre tiroliană și despre parcul de aventură, iar ei încercau să își imagineze de fiecare dată ce povestește Ionuț.

Dar cumva, de când îl pierduseră pe Ionuț, nu mai reușeau să se conecteze cu el. Și când au venit ei pentru prima dată în tabără, sora cea mare ne povestea că recunoaște fiecare loc și, mai ales, că în fiecare loc ei îl văd pe Ionuț.

 „Îţi dai seama că problemele cu care te confruntai tu sunt aproape lucruri banale”

− Cum v-au schimbat copiii care vin în MagiCAMP?

Vlad Voiculescu: Ce se întâmplă pentru oricare dintre voluntarii care vin la MagiCAMP, chiar și pentru câteva zile, este că îți cam întoarce lumea pe dos și o smotocește, așa, un pic.

După aceea, prioritățile, câteodată, se schimbă, fricile mai dispar și îți dai seama că problemele cu care te confruntai tu sunt, de fapt, aproape lucruri banale.

Melania Medeleanu: Redefinești termenul problemă.

Vlad Voiculescu: Și asta e, de fapt, o chestiune sănătoasă. Cred că e un pic de reset și de pus lucrurile în ordine, iar pentru asta cred că trebuie să fim foarte recunoscători, fiecare dintre noi.

 „Ne-au spus de la început că nu îi interesează să facă o donație o dată”

− Spuneați, într-un alt interviu, că cel mai mare donator este o fundație din Elveția, care v-ar fi spus ca, în schimbul susținerii pe 3 ani, să concepeţi un plan. Cum arată planul vostru pentru următorii ani?

Vlad Voiculescu: Ne-a plăcut foarte tare abordarea. Mai întâi, că a venit practic de niciunde, o fundație printr-o casă de investiții din Elveția.

În Elveția există ceea ce se numeşte stiftung. Dacă un om devine foarte bogat și vrea să lase ceva în urmă, nu lasă o mașină sau o vilă familiei, ci lasă o sumă de bani la o asemenea fundație și spune:

Toate rudele mele de acum încolo, toți urmașii familei mele, cei care vor vrea să meargă la facultate vor avea din averea asta, pe care o las, o bursă, și cei care vor dori să își facă o companie o să primească o sumă de bani.

Fiecare definește lucrurile astea în funcție de propriile valori, așa încât membrii familiei să poată prospera și să devină oameni mai buni.

Nu există exercițiul ăsta în partea asta de lume, dar am avut de-a face cu o astfel de stiftung: o doamnă de vreo 60 de ani a cărei bunică, originară din România, a lăsat o avere impresionantă.

Din averea respectivă a vrut să susțină două proiecte în România, iar MagiCAMP este unul dintre acele două proiecte pentru copiii din România.

Și mai important, ne-au spus de la început că nu îi interesează să facă o donație o singură dată. Îi interesează un proiect sustenabil, care să aibă și alte surse de finanțare, și despre care să știe că o să reziste mulți ani de acum încolo.

Vor să susțină proiectul pentru cel puțin trei ani. Așa s-a pus problema.

Melania Medeleanu: Ceea ce ne ajută și pe noi. Avem o predictibilitate a fondurilor pentru următoarea perioadă.

 „Imaginați-vă câți vor fi cei care vor sta la coadă să depună un formular de 2%”

− Cum vă afectează ultimele modificări fiscale?

Melania Medeleanu: Semnificativ. Cei 20% din impozitul pe profit pe care companiile îi puteau redirecționa anul trecut către o organizație nu o să-i mai poată direcționa decât acele companii care au cifra de afaceri de peste un milion de euro.

Gândiți-vă câte astfel de companii sunt în România. Probabil că toate ONG-urile o să încerce să îi convingă pe acești oameni să direcționeze spre ei. Va fi foarte greu de ajuns la fondurile acelea.

În plus, 2% era șansa fiecărui om de a contribui fără să îl coste. Există în continuare această facilitate fiscală, dar au făcut ce au făcut să fie greu de pus în practică.

Dacă, până acum, ONG-urile puteau să strângă formularele de la oameni și să le ducă la ANAF în numele lor, în acest moment nu se mai poate.

Fiecare persoană care vrea să direcționeze 2% va trebui să se ducă până la ANAF. Imaginați-vă câți vor fi cei care vor sta la coadă ca să depună un formular de 2%.

Din păcate, deja am auzit despre două organizații care urmează să se închidă pentru că nu mai au fonduri. Trăiau din 20% de la companii și din 2% de la oameni.

 „Ai senzația, de multe ori, că principala barieră în calea facerii de bine e chiar statul”

Vlad Voiculescu: Noi ne-am bucura ca statul să preia ce facem noi și ce fac multe alte organizații. Noi nu ne propunem să înlocuim statul, dar, de multe ori, asta fac ONG-urile.

Asociațiile se ocupă de adus medicamente pe care statul nu e în stare să le livreze. Tot asociațiile se ocupă de multe ori să plătească investigații medicale, asociațiile construiesc case, asociațiile construiesc spitale, asociațiile le trimit oamenilor de mâncare acasă.

Ce ar putea să facă statul este să nu încurce. Cred că ăsta e primul lucru pe care statul ar trebui să îl facă în orice țară.

Ai senzația, de multe ori, că principala barieră în calea facerii de bine e chiar statul, cel care ar trebui să facă el însuși bine.