Medicul de la țară e ca fata săracului din poveste

În urmă cu 16 ani, înființarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate împărțea medicii din România în două: bugetari și antreprenori.

Granița dintre cele două tabere va deveni foarte poroasă după adoptarea unui proiect de Lege inițiat de Ministerul Sănătății, care a trecut de Senat și se află în dezbaterea comisiilor de specialitate din Camera Deputaților.

Textul prevede ca personalul medical de la stat să aibă posibilitatea de a lucra în regim cu plată, în cadrul unității, dar numai după terminarea programului normal. Potrivit inițiatorilor, legea are ca scop creșterea veniturilor, atât ale clinicilor, cât și ale cadrelor medicale angajate la stat.

Există însă o categorie de medici care vor trebui să se descurce la fel ca până acum, și în cazul în care legea va intra în vigoare: cei care trăiesc la țară. Ei nu sunt angajați ai unui spital de stat și nu au nici clinică particulară unde să își suplimenteze veniturile.

Medicul de la țară e ca fata săracului din poveste: nici îmbrăcat, nici dezbrăcat, nici călare, nici pe jos, nici pe drum nici pe lângă drum. Ce îi mai rămâne e să fie isteț.

*

Liudmila Tașchina, basarabeancă stabilită în România în urmă cu 18 ani, este medic de familie în comuna Florești (județul Giurgiu). Lucrează, teoretic, „la privat” și își afirmă apartenența la categoria medicilor „liber-profesioniști”: „Avem solicitări separate, fișe de post separate și scopuri separate”.

E sâmbătă și o găsim la centrul de permanență, o clădire destul de modestă unde opt medici din localitățile învecinate fac de gardă pe rând, pentru a asigura servicii non-stop celor aproximativ 8000 de oameni din zonă.

În comuna Florești, aflată la 40 de kilometri de Capitală, există trei cabinete individuale amenajate în sate, și acest centru de permanență unde, la finalul săptămânii, lucrează cel puțin un medic și o asistentă.

Deși un singur medic pentru posibilele urgențe a 8.000 de oameni pare mult prea puțin, tristul adevăr este că Floreștiul stă bine în comparație cu multe alte comune din țară: e aproape de Capitală, iar la mai puțin de 20 de kilometri se află și Spitalul Orășenesc din Bolintin-Vale.

Statisticile arată că, dintre cei 12.000 de medici de familie din România, doar 40% profesează în mediul rural. Comune întregi au rămas fără asistență de specialitate, în timp ce, în orașele mari, medicii de familie se luptă să strângă cât mai mulți pacienți.

Rezultate alegeri: Elena Lasconi, cu 2178 de voturi înaintea lui Ciolacu. Călin Georgescu vine de nicăieri și cucerește țara și Diaspora.

Peste 18 milioane de români sunt așteptați la primul tur al alegerilor prezidențiale. PressOne vă prezintă cele mai importante evenimente din ziua votului. 

Călin Georgescu hipnotizează România. Scârbiți de oferta democratică a partidelor, românii au votat direct cu Rusia

Călin Georgescu reușește, în 2024, un scor apropiat de cel al lui Vadim Tudor în 2000: aproape 23% dintre românii care s-au dus la vot au votat cu el, un outsider al politicii românești care promite o Românie suverană, nealiniată, întoarsă către sufletul românesc și inima aia care cântă doine pe un picior de rai, pe care el însuși vine călare pe un cal alb. Nu glumesc, fix așa arată un clip de promovare al acestui candidat.

"Dacă vrei un ban, muncești!"

Oficial, medicul de familie Liudmila Tașchina îngrijește circa 2.000 de persoane. Cei care vin la centrul de permanență, însă, nu fac neapărat parte dintre cei înscriși pe lista ei. „Dacă vrei un ban în plus, vii și muncești, faci gărzi”, spune ea.

Asta e singura modalitate prin care un medic de familie care trăiește la țară poate să-și suplimenteze veniturile. Nu sunt considerați bugetari, iar „la privat” le e imposibil să lucreze. Pentru că, în România anului 2015, în mediul rural nu există – spun statisticile – nici măcar o singură policlinică privată.

În plus, numărul medicilor de la țară care primesc bonificații pentru condiții dificile de lucru s-a redus în acest an de la 3.340 la aproximativ 1.500.

Dacă ești medic de familie și vrei să te stabilești într-o comună, statul îți acordă trei luni ca să amenajezi și să dotezi un cabinet. Ți se pun și condiții, printre care număr minim de pacienți, stabilit de o comisie de specialitate.

Pentru a îndeplini acest criteriu și, deci, pentru a avea dreptul să profesezi, trebuie să „aduni” oameni, uneori din localitățile învecinate. De cele mai multe ori, soluția e să cumperi listele de pacienți de la alți medici.

Din acest motiv, mulți medici care emigrează își vând listele cu pacienți, pentru că suma obținută îi ajută să-și înceapă noua viață în străinătate. Iar nou-veniții descoperă foarte repede că sistemul te încurajează să ai o listă cât mai bogată.

Sistemul se bazează pe puncte: 50% din suma acordată unui medic de familie depinde de numărul pacienților, în timp ce alți 50% se calculează pentru serviciile acordate. Valoarea unui punct per capita este de 4 lei, iar a unui punct per serviciu, de 1,9 lei.

Cel mai important obiectiv pentru medicii de familie de la țară este, deci, să-și păstreze pacienții. Pare simplu, dar, din când în când, apare concurența.

Concurența

Din moment ce veniturile unui medic de familie sunt direct proporționale cu numărul pacienților înscriși pe liste, înseamnă că un cabinet funcționează după legea cererii și ofertei.

Liudmila Tașchina se încruntă când vorbește despre competiție. „A mai venit o doctoriță, pe care mai mult mi-a adus-o primarul. Tot încearcă să-mi facă rău, într-un fel, dar oamenii mă știu și nu s-a înscris nimeni la ea. Mai nou, din primărie li se zice – «Dacă nu te înscrii, nu-ți dau ajutoare sociale!». Și m-am dus să rezolv problema! Dacă trebuie, trimit adresă la prefectură, la Casa de Asigurări. Nu poți să muți oamenii cu forța. Conform legii, pacienții își aleg medicul”.

Născută în Basarabia, Liudmila Tașchina trăiește de 15 ani în județul Giurgiu

Deși, teoretic, primăriile sunt încurajate să îmbunătățească infrastructura medicală, așa ceva se întâmplă rar, mai ales pentru că medicii de familie sunt considerați, pur și simplu, administratorii propriilor „afaceri”.

Tașchina spune că, departe de a fi ajutată de Primărie, a ajuns să „lupte împotriva sistemului”.

„Eu m-am înscris în Consiliul Local, pentru că nu pot să stau ca popândăul, să nu știu ce se petrece în comună! La țară, totul pleacă de la primar! Iar al nostru, mai nou, vrea să colaboreze cu doctorița asta și s-a dus cu ea de mânuță să obțină autorizație. Acum, primarul zice: «Vin eu, angajez medic, aduc Salvare!». Zic: stai așa, cum să aduci tu Salvare, nu aduce Arafat și aduci tu? Totul e propagandă electorală!”

"Punguța cu doi bani"

Liudmila Tașchina a pornit la drum, la sfârșitul anilor ’90, cu un salariu de 150 de lei. Un milion și jumătate de lei vechi, cum era pe atunci. Avea 26 de ani, era necăsătorită și se numea Liudmila Pungă.

„Numele meu îi amuza pe toți și, la ce salarii aveam, cred că de-asta m-au poreclit Punguța cu doi bani. Așa eram eu pentru colegi”.

Și-a făcut rezidențiatul în cartierul Ferentari, „pe ambulanță”. Ar fi lucrat și astăzi la Salvare, dar trebuia să se stabilească undeva, mai ales pentru copii. A ales comuna Găiseni, unde primește pacienți în timpul săptămânii. Iar o dată la câteva zile, vine în Florești, pentru „un ban în plus”.

„Pe plan local e foarte greu să supraviețuiești. Oamenii sunt ok, dar trebuie să-i dai de partea ta. Când te cheamă unul, te duci!”, spune Tașchina.

„Am avut, de pildă, o femeie care a născut la 4 dimineața, în ianuarie. M-a chemat că, până venea Salvarea… Una ținea lumânarea, una căuta cârpe, dezastru! Am chemat vecina, cu cearșafuri, le-am rupt, le-am pus. La țară, ești la țară, nu poți să zici, ca la oraș, că nu te interesează”.

Sacrificiile sunt și de ordin financiar. Tașchina încă plătește rate la ecograful pe care ni-l arată, mândră, după ce îl șterge ușurel cu o cârpă.

„Ecograful e cumpărat personal de mine. Avem și EKG, aparate care îți trebuie. Vine pacientul de urgență și spune că îl doare în piept: nu trebuie să îi faci electrocardiogramă? Avem și defibrilator. Vine cu o colică renală, facem ecograf, vedem ce are. Nu ne obligă nimeni să avem unele aparate, ecograful nu e chiar dotare minimă. Am făcut și curs de ecografie, am susținut examene și am și diplomă. Nu poți să vii – gata, fac și eu o ecografie! Nu poți să o faci fără atestare, fără un document!”.

Liudmila Tașchina zice că nu s-ar muta la oraș, în niciun caz. E finalul întâlnirii și ține să ne conducă până la poartă: „Trebuie să veniți la mine, să vă arăt casa. Trăiesc aici de 15 ani, oamenii mă cunosc, eu le cunosc copiii de când erau mici. Soțul e agricultor, ne-am făcut o viață, unde să mai plecăm?”.

Ce spune proiectul de Lege

Proiectul de Lege privind realizarea unor venituri suplimentare de către unitățile medicale publice, inițiat de ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu, a fost adoptat de Senat în vară. Acum este în lucru la comisiile de specialitate din Camera Deputaților, care este cameră decizională.

Articolul 1 sună așa: „În unitățile medicale publice pot fi realizate venituri suplimentare din furnizarea în regim cu plată a unor servicii medicale, investigații, tratament, cazare, alimentație sau confort suplimentar, precum și din închirierea temporară a spațiilor ori a funcționalităților disponibile”.

Se prevede că prestarea acestor servicii nu trebuie să afecteze funcționarea unității medicale. Activitățile prestate în regim cu plată de medicii din spitalele publice ar urmă să fie „exceptate de la prevederile legale în vigoare privind incompatibilitățile și conflictul de interese”.

Pentru acordarea acestor servicii, medicii vor fi însă nevoiți să muncească suplimentar. Ei nu pot trata pacienți în regim privat decât în afara programului normal de lucru.

În expunerea de motive, inițiatorii susțin că proiectul e menit să asigure surse suplimentare de venit pentru spitale, „concomitent cu îmbunătățirea justificată a veniturilor cadrelor medicale”.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€