Îngerii #Colectiv. Povestea unor oameni care fac minuni pentru răniții din incendiu

Există oameni care nu s-au mulțumit să strige „Corupția ucide!” și care nici nu s-au întors cu totul la propriile interese după incendiul din 30 octombrie 2015.

Fie că au avut sau nu prieteni în clubul Colectiv, ei au preschimbat durerea în ajutor concret pentru cei răniți.

PressOne i-a rugat să se lase filmați și să-și spună povestea pe câțiva dintre voluntarii care, în cele două luni și jumătate scurse de la tragedie, au îmbunătățit ce a făcut – și au compensat ce n-a făcut statul român pentru victimele incendiului.

Ei sunt îngerii #Colectiv.

*

Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu fac echipă la asociația „Dăruiește viață”, un ONG care luptă pentru bolnavii de cancer din România.

Încă din primele ore de după incendiul din 30 octombrie, ele au avut experiența necesară pentru a intui dificultățile cu care se vor confrunta răniții, în ciuda mesajelor pozitive care circulau în mass-media.

„În 2013 am avut un proiect pentru construirea unor camere sterile la Spitalul de Arși. Atunci am studiat bine dotările spitalului și ne-am dat seama cât de gravă e situația, că răniții ar trebui izolați, că în România niciun centru nu are dotările necesare. Am hotărât, așadar, să cumpărăm saltele active, speciale pentru arși”, povestește Oana Gheorghiu.

„Apoi, mai aveam în studiu un proiect cu aparate de ventilație mecanică. Deoarece aveam o situație clară a lipsurilor în acest sector, ne-am implicat și în căutarea unor sponsori pentru a achiziționa ce este necesar”.

Numai că eforturile lor nu au fost bine primite de autorități. În primele zile după incendiu, la televizor apăreau oficiali din sistemul sanitar care le cereau cetățenilor să nu mai facă donații către spitale, pe motiv că nu lipsește nimic.

„Mesajele din mass-media nu ne-au fost de folos în colectarea de fonduri. Ne duceam la sponsori, că avem nevoie de ventilatoare, iar ei îmi spuneau că la televizor se zice că spitalele au de toate”, își amintește Carmen Uscatu.

„Când am auzit la televizor că răniții sunt tratați ca în Germania, și știam cât de mincinoasă este această afirmație, ne-am revoltat și am făcut presiuni ca răniții să fie transferați în străinătate”, completează Oana Gheorghiu.

Ele consideră că activarea mecanismului european de sprijin civil ar fi oferit mai multe șanse răniților să primească tratament adecvat.

„Am trimis și o scrisoare deschisă pentru transferul în străinătate. Poate că impactul nu a fost direct de la noi, dar mesajul a fost preluat de oameni cu vizibilitate în media și credem că asta a contat pentru această decizie târzie a autorităților”, crede Oana.

Teama generalizată din sistemul de sănătate și obsesia politică pentru controlul mesajelor televizate au făcut atât de mult rău, încât donațiile pe care le intermediau Oana și Carmen ajunseseră să fie acceptate doar într-un mod foarte discret, care să nu „lezeze” imaginea spitalelor beneficiare.

„M-am simțit ca pe vremea lui Ceaușescu, atunci când făcea mama rost de mâncare pe sub mână. Doar că acum am ajuns să donăm pe sub mână. Dumnezeule, suntem într-o țară în care nu e rușine să furi, e rușine să donezi!”, mai spune Oana Gheorghiu.

*

Cristina Hurdubaia este vocea grupului #ÎmpreunăRezistăm, creat ad-hoc după incendiu și consolidat pe Facebook. Ea și-a oferit experiența de specialist în relații publice (PR) pentru strângerea de fonduri, dar a ajuns să se implice în cauza #Colectiv până peste cap.

În noiembrie, firma Dark Side Booking Academy, parte din grupul #ÎmpreunăRezistăm, a gândit și organizat un concert caritabil, la care a strâns donații de 50.000 de euro. Abia când s-au văzut cu banii în conturi, Fundația Estuar și-a dat seama că nu aveau suficiente date de contact ale victimelor.

„Ne-am dat seama că avem bani, dar nu știm cui să-i dăm. A trebuit să găsim o soluție rapidă, să ne mobilizăm pentru a crea o bază de date a familiilor”, povestește Cristina.

Ea spune că nu va uita niciodată primul telefon venit de la tatăl unui băiat care murise în incendiu:

„Am trăit un șoc emoțional. Nu eram pregătită pentru așa ceva. Mi-a spus că auzise că sunt de bună-credință și că are nevoie de ajutor. Apoi, omul a dat numărul meu celorlalte familii pe care le cunoștea și de atunci a sunat telefonul încontinuu”.

Cristina mărturisește că, la un moment dat, a simțit că nu mai poate și că va claca, deoarece nu mai făcea față telefoanelor și solicitărilor venite de la familiile răniților.

Între timp, Cristina a devenit om de legătură între victime și fundația Estuar. De asemenea, a organizat comemorarea lunară a celor decedați în urma incendiului și a inițiat o petiție pentru ca în școli să devină obligatorii cursuri de prim-ajutor. Petiția a strâns 12.000 de semnături și a fost transformată de câțiva parlamentari în proiect de lege.

„Am ajuns într-un moment critic. Victimele au ieșit din spital și trebuie să urmeze un tratament care poate dura luni sau ani. Întrebarea este: cum se vor descurca de acum, pentru că unii nu mai sunt apți de muncă? Poate sună pompos, dar pentru mine e un fel de misiune, nu pot să-i las pe oameni acum. Sunt foarte supărată pe statul român, că nu face ce ar trebui să facă. Nu a existat o celulă de criză adevărată”, spune Cristina Hurdubaia.

*

Amedeea Enache a fost alături de victimele din Colectiv încă din prima zi. Fundația Estuar, pe care o conduce, oferă sprijin persoanelor cu probleme de sănătate mintală, astfel că ea s-a gândit imediat că supraviețuitorii incendiului vor avea nevoie de consiliere psihologică.

„Inițial, am strâns și acordat donații în numerar pentru 150 de persoane. Într-o etapă următoare vrem să abordăm furnizarea de servicii speciale în sănătate mintală: pe înțelesul tuturor, consiliere psihologică. Este important de menționat că, prin sprijinul sponsorilor noștri, vom putea să oferim gratuit această consiliere psihologică pe tot parcursul anului 2016”, spune Amedeea.

Pentru că fundația Estuar nu a primit niciun sprijin din partea autorităților, Amedeea și-a unit forțele cu voluntarii din grupul #ÎmpreunăRezistăm.

„Cea mai dificilă parte a fost contactarea supraviețuitorilor, pentru că n-a existat un parteneriat cu Ministerul Sănătății. Așa că mulți voluntari, o parte dintre colegii mei și alte organizații au mers direct în spitale și au contactat familiile pentru a obține numere de telefon și adrese de e-mail. A durat mai bine de o lună până când am putut să intrăm în legătură cu toți, iar asta cred că a fost principala provocare din punct de vedere logistic”.

Din perspectivă emoțională, Amedeea Enache recunoaște că nici ea și nici ceilalți voluntari nu erau pregătiți pentru o astfel de încercare.

„Mesajul nostru pentru răniți este să fie curajoși, să știe că banii din donații au ajuns parțial la ei și încă vor mai ajunge, pentru că suntem într-o a doua etapă de distribuire de fonduri”.

*

Pe Andrei Irode, agent de pază în viața de zi cu zi, l-ați zărit, poate, pe la evenimentele dedicate victimelor din Colectiv. Are o ținută impunătoare, greu de ignorat.

S-a dăruit trup și suflet cauzei #Colectiv când și-a dat seama cât de mulți dintre prietenii lui sunt afectați de tragedie.

„Totul a venit ca un imbold de a fi alături de prietenii noștri, de familiile lor și de cei aflați în suferință. În acea seară am fost sunat de unul dintre prietenii mei, care m-a rugat să îl duc de urgență la spital. Apoi am rămas acolo, pentru că m-am gândit că le va fi mai ușor victimelor să întâlnească o figură cunoscută”, își amintește Andrei.

Așa a ajuns să facă parte din grupul #ÎmpreunăRezistăm. A contribuit la organizarea evenimentelor caritabile, a fost sprijin pentru familiile îndoliate și s-a străduit să direcționeze sutele de mesaje pe care le-a primit de la cei aflați în nevoie.

„Greul de-abia acum începe, dar fiecare dintre noi poate schimba ceva. Eu am ales să lucrez ca voluntar pe ambulanță și doresc să mă implic mai mult în tot ce înseamnă educarea tinerei generații. Merg în școli și licee și predau cursuri de prim ajutor”.

Experiența #Colectiv l-a schimbat profund pe Andrei.

„Am realizat că important nu ești tu, ci cei din jurul tău. Dacă ei nu sunt fericiți, nu ești nici tu, iar dacă ei sunt, mai ales datorită ție, și tu vei fi fericit. Voluntariatul este ceva extraordinar, iar faptul că nu ești plătit nu înseamnă că ești ieftin, ci că ești neprețuit„.

*

Birocrație românească pentru supraviețuitori

În această săptămână, Guvernul a publicat în Monitorul Oficial condițiile în care răniții din Colectiv pot deconta tratamentele urmate în spitalele din străinătate.

A trecut mai bine de o lună și jumătate de la adoptarea Ordonanței de Urgență care stabilea acest sprijin de stat și în alte țări mai sunt internați 17 răniți.

Vestea proastă e birocrația pe care o presupun condițiile decise de Executiv.

Potrivit Monitorului Oficial, răniții sau însoțitorii lor legali trebuie să depună la Ministerul Sănătății o cerere-tip, precum și alte documente de identificare.

Solicitanții trebuie să adauge la dosar factura și documentele medicale emise de spitalul din străinătate; din acestea trebuie să reiasă contravaloarea tratamentului și, eventual, contribuția personală a pacientului.

Culmea este aceasta: ministerul cere rănitului un document justificativ emis de spitalul din străinătate, din care să reiasă că valoarea din factură nu a fost și nu va fi decontată din alte surse. În plus, victimele trebuie să semneze și o declarație pe proprie răspundere din care să reiasă că nu acoperă costurile din alte surse.

„În situația în care aceste cheltuieli au fost suportate parțial din alte surse, în declarația pe propria răspundere se menționează cuantumul sumei de care a beneficiat și suma care urmează să fie suportată de la bugetul de stat”, se arată în Ordinul privind metodologia de decontare, publicat în Monitorul Oficial.

Nu sunt acceptate pentru decontare decât contravaloarea contribuției personale, stabilită pe baza facturii emise de clinică, contravaloarea serviciilor de îngrijire a sănătății, stabilită pe baza facturii, și transportul medical specializat.