Je suis l'Europe

Mihnea Măruță

Redactor

Îmi doresc să mă nasc într-un loc luminos, să fiu imediat luat în brațe de oameni care știu să mă îngrijească, iar mama să mă ducă acasă după două-trei zile.

Îmi place că voi avea patul meu, așternuturi curate și jucării, că acolo va fi cald și că părinții mei se vor uita la mine, de mii de ori, ca și cum aș fi fermecat.

Mă bucur că voi merge la grădiniță cu alți copii de vârsta mea, că vom învăța să colorăm, să spunem poezii și să dansăm și că, întotdeauna, dar întotdeauna, mama, tata sau cineva drag, poate bunica ori bunicul, vor veni să mă îmbrace, să mă încalțe și să mă ia de mână la sfârșitul zilei.

Sunt foarte curios cum va fi la școală și mi-e un pic groază că voi tot face teme, zi de zi, dar știu că voi avea prieteni, cei mai buni prieteni, că vom evada împreună în excursii și vom râde la petreceri și că, deși mă voi plânge adesea cât mi-e de greu, acești ani vor fi cei mai lipsiți de griji din întreaga mea viață.

Știu că va trebui să muncesc pentru a putea trăi civilizat, că o voi lua de jos, la început cu bani mai puțini, că voi sta în chirie o vreme, până îmi voi permite o căsuță a mea, și că asta s-ar putea să se întâmple când voi găsi omul alături de care să-mi imaginez veșnicia,

dar mă liniștește gândul că, în toate acele zile în care mă voi da peste cap pentru viitor, voi avea parte de multe bucurii mici, de cele mai bune cărți scrise vreodată, de cele mai surprinzătoare filme, de cafele băute la soare, pe terase, de cearceafuri pe plajă, vara, de pârtii nesfârșite, iarna,

știu că, dacă îmi va fi rău – în câteva minute vor veni să mă salveze, dacă îmi va fi dor – în câteva secunde voi vorbi cu oricine, dacă voi visa alte locuri – doar mintea mea mă va opri să călătoresc,

știu că, dacă voi bate, mi se va deschide,

dacă voi avea oaspeți, vom găti ceva bun, vom bea un pahar de vin, și-apoi se vor oferi să spele vasele,

dacă voi fi invitat undeva, îmi voi lua haine elegante și mă voi da cu parfum, apoi voi cumpăra flori și bomboane de ciocolată,

dacă voi crede în Dumnezeu, mă voi putea ruga împreună cu alții ca mine,

dacă nu voi crede, nimeni nu vă ma obliga să fiu altfel,

și, în general, pentru că orașul meu și țara mea au trecut prin toate, am omorât și am fost omorîți, am cucerit continente și am fost cuceriți, am vorbit limbi pe care le uram și am șoptit doar sub pături limba pe care o iubeam, am fost închiși și eliberați, am murit și am înviat,

pentru toate astea, vă spun că voia mea e să îmi cresc copiii liberi și sănătoși, în pace,

iar dacă nu mă veți lăsa, dacă veți veni peste mine iar și iar, să nu mă pot naște în lumină, să nu pot crește voios, să nu pot munci pentru micile mele bucurii, să nu pot iubi și îmbătrâni așa cum aleg eu, furtunos sau senin, rebel sau convențional,

„Avem fete în dubă, mergem la mare?”. Jandarmii au săltat și s-au lăudat cu trei tinere reținute la București pentru că dețineau spray de autoapărare la un eveniment public. Printre ele, o reporteriță PressOne

În loc să ne apere de prădători și agresori, jandarmii fac glume cu tentă sexuală cu tinere „săltate” în dubă pentru că poartă la ele spray care să le apere de agresori.

În Irlanda de Nord, romii sunt vânați. În România, autoritățile tac

Acest text nu este despre vinovăția sau nevinovăția lor - ci despre modul în care societatea reacționează atunci când agresorii aparțin unei minorități etnice deja profund stigmatizate.

atunci îmi voi aminti cum v-am mai condus, îmi voi aminti cum v-am mai supus, cum v-am obligat să vă spălați pe mâini și pe față, să vă respectați femeile și copiii,

vă voi impune din nou legile mele, o voi face încă o dată, și încă o dată, ca să nu uitați niciodată că

eu sunt Europa,

je suis l’Europe,

soy Europa,

Ich bin Europa,

I am Europe.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€