Cine a publicat lucrările științifice ale deținutului Dan Voiculescu

Portița legislativă prin care deținuții din România obțin reducerea pedepsei cu o lună „pentru fiecare lucrare științifică publicată” poate fi străbătută foarte ușor fiindcă Legea cu pricina (254/2013) nu spune cine evaluează caracterul științific al acestor cărți.

Aceasta e întrebarea pe care am adresat-o, luna trecută, Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Iar răspunsul pe care l-am primit indică spre edituri ca fiind vinovate, sau cel puțin complice, la această subminare a mecanismului etico-juridic.

O seamă de afaceri minore dezvoltate de membri ai filialelor Uniunii Scriitorilor din România supraviețuiesc datorită „investițiilor” pe care condamnații din penitenciare le fac pentru a-și publica volumele.

Potrivit ANP, singurele prevederi pe baza cărora pușcăriașii devin scriitori se referă la editurile și revistele care le găzduiesc textele. Acestea trebuie să fie acreditate de Colegiul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior (CNCSIS).

În răspunsul trimis în 29 decembrie la solicitarea PressOne, ANP arată că în categoria lucrărilor științifice sunt incluse:

– lucrările publicate în reviste științifice recunoscute, la data publicării, de CNCSIS;

– lucrările publicate la edituri recunoscute, la data publicării, de către CNCSIS;

– comunicările științifice susținute la conferințe naționale sau internaționale și publicate în analele manifestărilor științifice.

„Precizăm că stabilirea caracterului științific al lucrărilor elaborate de persoanele custodiate nu face parte din sfera de competență a Administrației Naționale a Penitenciarelor și a unităților subordonate”, se mai spune în răspunsul menționat.

Să luăm atunci, drept pildă, cel mai notoriu caz: Dan Voiculescu.

*

De la primul „inventar”, publicat de Euractiv la mijlocul lunii decembrie 2015, și până la lista obținută de Hotnews și apărută în 4 ianuarie 2016, numărul cărților „științifice” publicate de fondatorul trustului Intact și al Partidului Conservator a crescut: nu mai sunt opt, acum sunt zece.

Condamnat definitiv la 10 ani de închisoare, Dan Voiculescu se află de aproape un an și jumătate după gratii. Asta înseamnă că, în medie, el scrie o carte în două luni.

Ultimele două asemenea volume, apărute la sfârșitul lunii decembrie, sunt „participări la conferințe naționale și internaționale” pe marginea teoriei lui Maslow și a teoriei valorilor.

Curat legal.

*

Pentru primele 8 titluri publicate de Voiculescu am putut să identificăm editurile care au acceptat să le publice.

Astfel, la editura Bibliotheca din Târgoviște au apărut trei volume: „A patra cale”, „Efectul de antrenare a investițiilor străine în economia românească: 1990-2014” și „Economia românească: realități și perspective de dezvoltare”.

Editura Bibliotheca a apărut în 1997 și este condusă de Mihai Stan și Mihai Florin Stan, tată și fiu. Seniorul este președintele Societății Scriitorilor Târgovișteni și redactor-șef al revistei „Litere”, editată de asociația pe care o prezidează.

*

Alte două volume pe care Voiculescu le semnează din pușcărie au apărut la Cluj, sub egida Casei Cărții de Știință. Este vorba despre „Managementul riscului la accesarea și gestionarea fondurilor europene” și „Clasa de mijloc: teoria și practica antreprenorială”.

Casa Cărții de Știință, înființată în 1992, a fost una dintre editurile preferate ale intelectualilor clujeni. Actualmente, e condusă de Mircea Trifu, inginer și epigramist.

Editura Niculescu din București este responsabilă de apariția altor două cărți semnate de Voiculescu: „Omenirea, încotro?” și „Investițiile străine directe : Vector al dezvoltării economice”. Niculescu publică, în general, manuale școlare pentru diverse materii.

În sfârșit, a opta carte publicată de Voiculescu până la jumătatea lunii decembrie 2015 este „Dezvoltarea economică durabilă: rolul fondurilor europene structurale și de investiții”, care a apărut în 2014, la o editură de stat, și anume la Editura Monitorul Oficial R.A.

În acest caz, autorul a plătit doar serviciile editoriale, în valoare de 5.866 de lei, potrivit unui răspuns oficial obținut de PressOne.

„Întregul tiraj a fost preluat de autor”

Directorul Editurii Casa Cărții de Știință, Mircea Trifu, a răspuns prin email întrebărilor noastre:

„Cele două cărți ale domnului prof. D. Voiculescu am fost publicate de noi în regimul de lucru: carte în regia autorului. Asta înseamnă, fapt menționat în primele pagini și în contractul semnat, că autorul își asumă răspunderea asupra conținutului. Nu am asigurat noi evaluarea și revizia științifică.

Ne-am ocupat doar de operațiunile redacționale și de tipărirea cărții. Nu am avut voie să comercializăm cartea, iar întregul tiraj a fost preluat de autor. Am fost contactat de un reprezentant al dânsului la Târgul Gaudeamus București din noiembrie 2014. Am semnat, înainte, un contract de confidențialitate trimis de autor. Nu suntem în situația să refuzăm o comandă.”

Pe elefant.ro, volumele lui Dan Voiculescu sunt scoase la vânzare la prețuri sub 20 de lei, iar în dreptul unora dintre ele figurează eticheta „stoc epuizat”.

Am reușit să găsim într-o bibliotecă publică una dintre cele opt cărți scrise în detenție de fostul vicepreședinte al Senatului. „Investițiile străine directe: vector al dezvoltării economice” se găsește la raft în Biblioteca de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul facultății cu același nume a Universității „Babeș-Bolyai”.

Din informațiile disponibile reiese că volumul, deși sub cupola editurii Niculescu, a fost tipărit la Tipografia Intact S.A. în mai 2015.

Iată un fragment din „Cuvântul înainte” semnat chiar de autor:

„Ieșind din tiparele universale, voi face un lucru mai puțin obișnuit: voi semna un scurt cuvânt-înainte care va pune sub semnul întrebării tocmai cartea pe care o precedă.

Fac asta pentru că noi, oamenii, avem abordări diferite, poate chiar schimbări de viziune, atunci când operăm introspecții, față de situația în care ne adresăm celorlalți.

Nu le spun gânduri ascunse pentru că nu sunt. Atunci, însă când ele sunt respinse aprioric de societate sau contrare unor interese foarte puternice, apare prezumția și de multe ori transmitem ce și-ar dori cei mai mulți să afle.

Deci, în această carte, am făcut o analiză a ISD (investițiile străine directe – n.r.) așa cum sunt ele considerate de 90% din oameni, specialiști sau nu.

Consider că 10% dintre cetățenii planetei, printre care cu modestie mă număr și eu, au argumente solide să considere ISD ca un mijloc de expansiune economică extrateritorială.”

*

Cartea nu este însă una polemică, așa cum promite autorul. Este o culegere de definiții și grafice copiate din documente și analize europene. În mare parte, bibliografia la care se face referire în notele de subsol este în limba engleză, însă trimiterile sunt cu precădere generaliste și nu indică paginile cărților citate.

Acolo unde sunt indicate paginile operelor care să „betoneze” argumentația, acestea sunt relative și se repetă în mai multe locuri din volum.

Spre exemplu, o referință critică la John H Dunning – „Location and the Multinational Enterprise: A Neglected Factor? Journal of International Business Studies, vol. 29:1, pag. 45-66, 1998” se repetă identic la paginile 19 și 21, în timp ce la pagina 23, autorul indică drept referință aceeași sursă, dar pagina din opera citată este 50, care s-ar regăsi, convenabil în intervalul 45-66.

„Luostarinen, Reijo& Lawrence Welch (1997) International Business Operations, 3rd print, Kyriiri Oy, Finland” apare în aceeași formă la paginile 25 și 34 ale cărții lui Voiculescu.

Această metodă de citare se repetă în cazul altor autori.

În bibliografia care încheie cele 176 de pagini ale volumului, autorii citați în text apar în aceeași formă, păstrând inclusiv indicația de pagină, acolo unde a existat, contrar normelor științifice de redactare a aparatului critic.

De ce editurile nu mai folosesc referenți?

În mod normal, orice editură are un consiliu științific format din experți, cercetători sau profesori care își dau acordul sau argumentează dezacordul pentru publicarea unei cărți. Aceștia sunt referenții care ar trebui să își dea girul științific, astfel ca gradul de relevanță al informației care apare într-o carte să fie maxim.

Cu toate acestea, procedura nu se respectă, tot din motive financiare: editurile mici nu-și permit să plătească referenții științifici. Altfel spus, cărțile care ajung să fie publicate nu mai sunt analizate de specialiști.

Directorul editurii Casa Cărții de Știință, Mircea Trifu, a declarat pentru PressOne că cele două volume ale lui Dan Voiculescu i-au fost trimise gata „girate” științific de la București. Editura doar a trimis paginile la tipar.