ANALIZĂ. Vara lui Gabriel Oprea: un bilanţ neretuşat

În ultimul an, de cinci ori a îndeplinit acest om atribuţiile de prim-ministru al României. De patru ori a coordonat activitatea Guvernului în baza unor delegări primite de la Victor Ponta. A cincea oară a preluat deplin obligaţiile executive de la Palatul Victoria, asigurând interimatul funcţiei la sfârşit de iunie, în perioada în care premierul a fost supus unei intervenţii chirurgicale în Turcia.

Tot în ultimul an, mai multe instituţii-cheie ale statului român i-au netezit traseul şi ambiţiile politice, alimentându-i o neverosimilă poziţie de broker de putere, în ciuda recentelor evidenţe care îl plasează în centrul unei reţele de plagiate doctorale la Academia Naţională de Informaţii.

Consiliul Naţional de Etică, acelaşi organism care în 2012 l-a albit pe Victor Ponta, a anunţat pe 8 iulie că suspiciunile de plagiat în cazul lui Gabriel Oprea nu se susţin. Cu doar o lună înainte, Agenţia Naţională de Integritate clasase cercetările referitoare la declaraţiile sale de avere din ultimii zece ani, într-un dosar deschis după ce o avocată solicitase verificarea averii demnitarului.

Şeful statului l-a transformat în principal partener de dialog, iar preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, i s-a adresat în plen cu „Excelenţă”. În şedinţe de guvern, miniştrii i s-au adresat, la cererea sa, cu „Domnule general”.

PressOne a urmărit desfăşurătorul politicii româneşti din ultimele luni şi l-a pus în paralel cu poziţiile publice adoptate de Gabriel Oprea şi cu zvonistica legată de posibila sa instalare la Guvern.

Cine e Gabriel Oprea

Înainte de a fi înţeles, Gabriel Oprea trebuie studiat. Din multe puncte de vedere, este politicianul român tipic, dispus să penduleze cu o viteză uluitoare între opţiuni nu doar diferite, ci şi profund contradictorii.

În vara lui 2010, de pildă, la dezbaterea unei moţiuni de cenzură care încerca să dea jos Guvernul Boc, liderul UNPR a spus la tribuna Parlamentului că „Victor Ponta nu are niciun Dumnezeu” . A plusat că demisionase cu un an înainte din PSD şi din funcţia de ministru al Internelor pentru că „nu am vrut să aduc crima organizată în Guvern şi ştie bine acest lucru Victor Ponta!”.

„Cum îşi permite să vorbească despre securitate naţională?”, tuna şi fulgera Oprea la adresa omului pe care ulterior, folosind argumentul „interesului naţional”, l-a susţinut public ca fiind soluţia ideală pentru România.

Şi l-a susţinut inclusiv în cursa prezidenţială împotriva lui Klaus Iohannis. Pe acesta din urmă îl sprijină abia acum, în cadrul unui „parteneriat corect”, pentru că – spune el – „susţinând preşedintele susţinem, de fapt, România”.

„Interesul naţional” e ceea ce îl diferenţiază în mod decisiv pe Gabriel Oprea, cel puţin la nivel discursiv, de restul clasei politice. Deşi conduce un partid cu interese de grup extrem de precise, deşi are el însuşi ambiţii politice palpabile, liderul UNPR a reuşit să impună în percepţia publică imaginea unui om care îşi sacrifică poziţiile personale pentru un interes mai larg – cel al ţării.

Retorica aceasta, invocată până la saturaţie în discursurile sale, funcţionează, căci multiple sondaje realizate în ultimele luni îl plasează constant pe Gabriel Oprea în topul persoanelor care se bucură de cea mai mare încredere în rândul românilor.

Mostre de “interes naţional”

9 aprilie 2015. „Suntem un partid militarizat, în sensul bun al cuvântului, politica noastră nu se schimbă, politica interesului naţional. Toţi liderii politici au luat în serios acest lucru şi aşa este bine, să vorbim de interesul naţional. Politica UNPR nu s-a schimbat, sprijinim mereu Guvernul din care facem parte, dar sprijinim şi preşedintele României, indiferent cum îl cheamă pentru că, de fapt, sprijinim România.”

23 iunie 2015. „Am considerat că elaborarea şi adoptarea Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării nu trebuie să facă obiectul unei adoptări politicianiste, fiind vorba despre interesul naţional al României. Atunci când vorbim despre siguranţa şi securitatea românilor şi a României, nu poate exista vreun interes superior personal, de grup, de partid. Într-un asemenea moment, trebuie să ne unească buna-credinţă.”

6 august 2015. „Vom face tot posibilul să ieşim din logica conflictului politic şi să intrăm într-o logică a bunăstării şi prosperităţii. Decizia UNPR de a încerca să producă un dialog între partidele politice parlamentare reprezintă o încercare de a obţine cel mai bun rezultat pentru ca bunăstarea şi interesul naţional al românilor să nu aibă de suferit.”

În precedentul sistem de putere, care orbita în jurul preşedintelui Traian Băsescu, generalul Oprea vedea şi altfel interesul naţional:

4 noiembrie 2009. „Astăzi, în plină campanie electorală, interesele românilor sunt singurele care trebuie să conteze. Ei s-au săturat de conflictele de la televizor şi aşteaptă de la noi rezolvarea problemelor, aşteaptă ca noi să facem dovada înţelepciunii noastre de aleşi ai poporului. Să le dăm, deci, un Guvern. Să lăsăm numai interesul naţional să ne ghideze atunci când vom vota astăzi. Noi o să sprijinim Guvernul propus de premierul desemnat Lucian Croitoru.”

2 februarie 2010. „Fie că suntem de stânga sau de dreapta, fie că suntem în opoziţie sau la putere, fiecare dintre noi trebuie să fie loial interesului naţional. Iar, în acest moment, interesul naţional ne cere responsabilitate şi cumpătare. Grupul parlamentar al independenţilor va susţine măsurile anunţate de Guvernul Boc şi va urmări cu toată energia realizarea interesului naţional.”

Discrepanţa a fost remarcată în cadrul unei dezbateri parlamentare din 30 iunie 2015, când vicepremierul Oprea a susţinut necesitatea unor măsuri de solidaritate şi respect pentru „haina militară”. Un deputat UDMR i-a atras atenţia: „Este îmbucurător faptul că domnul vicepremier, în calitate de general, îi are la suflet pe militari. Dar, permiteţi-mi să vă întreb, dacă vă aduceţi aminte cumva, în 2010, când au fost luate aceste pensii de serviciu şi au fost anulate printre altele şi pensiile de serviciu ale militarilor, cine a fost ministrul Apărării Naţionale? Ştiţi cine a fost? Domnul Gabriel Oprea.”

În apărarea liderului UNPR a sărit colegul său de partid Gheorghe Emacu: „Dacă ar fi să dăm timpul puţin înapoi, vom constata cu mare exactitate că, în fapt, la acea presiune extraordinară care s-a făcut în acele vremuri, ministrul Oprea fiind cu demisia în câteva rânduri pe masă, şi cu pumnul în masă dând, a făcut astfel încât o echipă de specialişti să gândească o formulă pentru ca pensiile militare să nu scadă.”

Un partid militarizat

La începutul anului, Gabriel Oprea transmitea pe toate canalele că Victor Ponta se bucură de susţinere „totală” din partea sa, „ca premier şi preşedinte al PSD”, şi nega că s-ar afla în contact cu liderii PNL pentru eventuala susţinere a unei moţiuni de cenzură. Acelaşi tip de discurs s-a tot rostogolit până spre sfârşitul primăverii anului 2015, când vicepremierul a început să vorbească tot mai des despre dublul parteneriat – şi cu premierul, dar şi cu preşedintele.

„Suntem un partid militarizat în sensul bun al cuvântului”, a fost auzit tot mai des de-atunci Gabriel Oprea, lăudând disciplina colegilor săi de partid de a menţine majoritatea parlamentară alături de PSD, în timp ce se negociau legi extrem de importante cu preşedintele Iohannis şi partidul său de provenienţă PNL.

Codul Fiscal, de pildă, pe care echipa premierului Ponta îl declara la un moment dat ne-negociabil, şi pe care preşedintele Iohannis l-a trimis parlamentului spre reexaminare, descrie perfect odiseea politică estivală a lui Gabriel Oprea. Asumat total de primul-ministru – prin urmare, şi de vicepremierul Oprea, care susţinea total guvernul –, Codul a sfârşit prin a fi văduvit de o serie de măsuri chiar cu largul concurs al liderului UNPR.

Jucând cartea interesului national, Gabriel Oprea a adus în august la masa negocierilor toate partidele politice şi a obţinut o variantă de Cod Fiscal pe placul preşedintelui Iohannis. Mişcarea l-a plasat într-o asemenea poziţie de intermediere a intereselor politice, încât, la sfârşit de vară, vicepremierul era deja principala figură guvernamentală alături de care Palatul Cotroceni discuta problemele ţării.

Precum în cazul Codului Fiscal a procedat Gabriel Oprea şi în alte situaţii de capă şi spadă din vara politică a anului 2015. În disputa de la distanţă dintre Victor Ponta şi şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi, ai cărei procurori îl puseseră pe premier sub acuzare, generalul Oprea a zis că susţine guvernarea, dar şi un nou mandat la vârful Anticorupţiei pentru Laura Kövesi.

Iar în lupta pentru putere din interiorul PSD, liderul UNPR a spus pe rând că o susţine şi pe Rovana Plumb, şi pe Liviu Dragnea. Când ultimul a ieşit preşedinte interimar al social-democraţilor, Gabriel Oprea a anunţat că decizia e „un pas pe calea stabilităţii” şi că votul „e foarte clar”.

„UNPR susţine în continuare Executivul condus de Victor Ponta, susţine coaliţia de guvernare si va continua să asigure stabilitatea României, aşa cum a făcut-o de fiecare dată”, a conchis în acea zi de 22 iulie generalul Oprea.

„Mă veţi vedea la datorie, inclusiv în această perioadă de vară, asta am făcut întotdeauna. Nu-mi iau concediu, că aşa am promis şi aşa fac în fiecare an”
Gabriel Oprea, 27 iulie 2015

Reţeaua generalului

Dovezile pe care jurnalista Emilia Şercan le-a publicat pe Hotnews în această vară sunt dincolo de orice dubiu: Gabriel Oprea a plagiat în lucrarea de doctorat susţinută în urmă cu 15 ani, lucrare care l-a propulsat de altfel în poziţii academice extrem de importante. Una dintre ele – cea de conducător de doctorat – i-a permis să-şi contruiască o reţea de doctoranzi la vârful structurilor de siguranţă româneşti.

Printre cei făcuţi doctori de Gabriel Oprea se numără Ionel Marin şi Dumitru Zamfir, foşti directori adjuncţi ai Serviciului Român de Informaţii (SRI); Remus Şpan, fost director adjunct al Direcţiei Generale Anticorupţie; Dumitru Pârvu, director adjunct în Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR); George Bălan, fost procuror-şef adjunct în cadrul Parchetului General; Constantin Bolboşanu, director adjunct în IGPR; Florian Coldea, prim-adjunct al SRI.

Până în prezent, de-a lungul sezonului estival, Hotnews a prezentat probe de plagiat în cazul a cinci lucrări doctorale coordonate de Gabriel Oprea. Printre cazuri – Neculai Onţanu, primar al sectorului 2 şi secretar general al UNPR; Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al României; sau Mihai Stănişoară, fost ministru al Apărării şi fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională.

Concluzie

Cu Gabriel Oprea pe post de intermediar, principalele forţe politice româneşti şi-au dat mâna întru împlinirea interesului naţional. Cel caracterizat odată de Traian Băsescu, de la înălţimea funcţiei prezidenţiale, ca fiind „şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase” a parcurs un traseu lung. Nu pe tot în această vară, despre care vorbim deja la timpul trecut. Dar nicicând precum în ultimele luni n-au strălucit stelele generalului Oprea atât de tare.

Partidul său, UNPR – transformat într-o punte care se întinde, în funcţie de necesităţi, între interesele puterii şi-ale opoziţiei – a devenit în imaginarul politic dâmboviţean un fel de adăpost de vreme rea, capabil să protejeze în faţa urgiei anti-corupţie dezlănţuite de DNA (Pe acest subiect vom reveni cu un articol detaliat foarte curând.)

Bilanţul politic estival al liderului UNPR arată un personaj care şi-a construit influenţa cu minuţiozitate şi fără scrupule. Vara a fost tumultoasă pentru vicepremierul României. A început-o promiţându-i public loialitate totală premierului Victor Ponta şi a sfârşit-o autopropunându-se prim-ministru, la nevoie, pentru a aduce „un pic de siguranţă”.