REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează

Pentru sugestii de materiale sau colaborări, scrieți-ne la adresa: contact@pressone.ro.

Pentru parteneriate media, proiecte sau dacă doriți să fiți partenerul nostru și să susțineți PressOne: marketing@pressone.ro.

„Am auzit un vultur”

Florin are 45 de ani, însă nu poate spune unde au zburat așa de iute. La 23 de ani, după un control oftalmologic a fost diagnosticat cu retinopatie pigmentară, o boală genetică ce duce la deteriorarea progresivă a celulelor din retină, urmată în cele mai multe cazuri de cecitate. Peste ani, Florin și-a pierdut vederea cu totul, însă nu și credința și nădejdea.

Alături de fratele său mai tânăr Dumitru, de nepotul lor Horea și de bunul lui prieten Daniel, având la rândul său o severă deficiență de vedere, au plecat de la Putna cale de 175 de kilometri, pentru a testa cea mai dificilă parte a Via Transilvanica, zona unde Obcinele Bucovinei scot sufletul din om. Le-a plăcut mult și se gândesc să o continue cândva exact de unde au lăsat-o, respectiv din Mureșenii Bârgăului.

Băieții au fost atât de generoși, încât ne-au îngăduit și pe noi alături preț de o etapă de traseu. A fost o zi toridă, dar cu o briză generoasă venind dinspre Rodnei și plină de peisaje de vis până departe, spre Călimani. Iar cele două izvoare de pe traseu au fost o mare binecuvântare.

Florin nu se mai sătura de diverse sunete și de mirosurile de fân, miere și flori care pluteau peste Ținutul cătunenilor dintre Lunca Ilvei și Tășuleasa. Horea nu putea uita urda și balmoșul de la o stână de lângă Sadova. Grijuliu, Dumitru bătea bețele una de alta pentru ca fratele său să-i poată urma după sunet. Iar Daniel, atunci când nu cânta și fluiera, ronțăia diverse plante de pe marginea drumului, explicând proprietățile lor curative. Uneori îi descria lui Florin peisaje pe care acesta doar și le putea imagina.

Am avut parte de o însoțire plină de căldură, povești, voie bună, sens și mai ales, de speranță. Determinarea și pasul hotărât al lui Florin pe poteci necunoscute și nevăzute ne-au impresionat. Vorba lui Dumitru: “Dacă Florin poate să facă Via Transilvanica, cred că poate oricine”.

Ne dorim ca acest mic film să fie o încurajare pentru toți cei care încă nu au curajul de a porni la drum. Vă rugăm nu uitați: Via noastră rămâne vie doar dacă este parcursă de cât mai mulți drumeți. Doar așa o putem valida și prețui cu adevărat. Curaj deci, calea cea bună vă stă înainte!


Vă rugăm nu uitați să votați Via Transilvanica pentru Public Choice Award 2023: https://vote.europanostra.org/

Instrucțiuni vot:

  • Votați mai întâi Via Transilvanica.
  • Alegeți și votați alte două proiecte.
  • Completați datele dumneavoastră și notați o adresă validă de email.
  • Intrați în email și validați înscrierea, dând click pe link-ul primit.

Vot finalizat! Mulțumim frumos!

Ajută-ne să existăm. Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Donează