Românii aleargă pentru ca victimele violenței domestice să poată fugi din relații abuzive

„Fugim ca să le ajutăm să fugă” este sloganul cu care utilizatorii Alergado, o aplicație de alergat, sunt îndemnați să-și pună încălțările de sport și să iasă la o tură în parc. În fiecare lună, în aplicație este lansată câte o provocare pentru utilizatori, iar dacă ea este îndeplinită, kilometrii alergați se transformă în bine pentru o cauză umanitară.

În luna martie, provocarea este de 150.000 de km alergați, adică 5.000 de km în fiecare zi. Dacă la finalul lunii toți cei 150.000 de km vor fi alergați, o companie îi va transforma în ajutor pentru 60 de femei, victime ale violenței domestice, cu care lucrează Asociația Anais, astfel încât acestea să poată primi asistența psihologică și juridică de care au nevoie.

În spatele aplicație stă Radu Restivan, fondatorul comunității sportive 321sport, cu care PressOne a vorbit despre cum se mobilizează românii să facă mișcare și cum sportul merge mână în mână cu susținerea unui cauze sociale.  

Vrem să putem investiga în profunzime evenimentele care afectează viața de zi cu zi a românilor. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Reporter: Cum ați ales să dedicați kilometrii alergați în luna martie în aplicația Alergado cauzei femeilor victime ale violenței domestice? 

Radu Restivan, fondator Alergado și 321sport: Este destul de simplu. De-a lungul timpului, am fost de expuși la povești ale femeilor din comunitate care au fost agresate pe stradă în timp ce alergau. Că se întâmplă. Și de asta multe dintre fetele care aleargă cu noi, aleargă și pentru sentimentul de siguranță. Iar când a venit ideea asta pentru luna martie, care e abia a doua lună de când am lansat aplicația, deci e super fresh, am zis hai să o facem, fără să avem sponsor, fără să avem garanția că vom găsi pe cineva care să ne dea bani.

Ai zis că și fetele din comunitatea sportivă din care faci parte s-au lovit de cazuri de agresiune în timp ce alergau. Cum privesc ele campania pe care o derulați acum?

Am simțit un impact foarte bun din partea comunității. În comunitatea 321sport, pe care am creat-o în 2015, există alergarea de marți seară din Herăstrău, și a devenit un loc în care auzi deseori multe povești de genul: „vin să alerg cu voi pentru că mi s-a întâmplat x, y lucru”.  

Nu pot să ofer un barometru al modului pe care toate fetele din comunitate îl au referitor la agresiune, dar au fost inclusiv multe mesaje publice pe care fetele din comunitate le-au purtat mai departe. E ceva adevărat, ce se întâmplă și trebuie să se tragă un semnal de alarmă. 

Dar ce înseamnă cei 150.000 de km pe care i-ați pus la bătaie pentru această lună? Cam cât ar trebui să se alerge în fiecare zi? Câți utilizatori sunt acum în aplicație, care ar putea alerga acești 150.000 de km? 

E vorba de 5.000 de km pe zi. Adică 100 și ceva de maratoane în fiecare zi, dacă pui distanța cap la cap. E foarte mult. În momentul ăsta sunt peste 3.000 de oameni în aplicație, la puțin peste o lună de la lansare. Și am ajuns aici doar prin puterea comunității. Mi se pare incredibil cât de bine au reacționat oamenii. Cât de mult au vorbit ei, că practic utilizatorii sunt ambasadorii proiectului. 

În aplicație sunt oameni din toate județele din România. Unele care se mișcă mai bine, altele care sunt mai la început cu numărul de utilizatorii. Sunt oameni din absolut toată România, ceea ce iarăși este fantastic. Ori de câte ori dai refresh în aplicație mai apar 500 de km alergați. Sau 1000 de km, dacă e oră de vârf pentru alergători, adică dimineața sau seara, când aleargă lumea foarte mult. Acum, când vorbim, sunt 56.153 de km alergați. 

Care sunt județele fruntașe?

București, Brașov, Cluj, Bihor, Timiș, Suceava, Ilfov, Bacău, Constanța, Prahova. Cam așa ar arăta un top 10. 

Ca să înțelegem, în fiecare zi alergătorii înscriși în aplicație ar trebui să parcurgă, cumulat, pe undeva pe la 5.000 de km. Unde ar ajunge în fiecare zi alergătorii dacă ar face 5.000 de km?

Ar putea fi un drum spre Tenerife în fiecare zi. 

În aceste condiții, cât de mult se aleargă în România?

Asta n-aș putea să spun. Eu aș estima că sunt niște zeci de mii de oameni care aleargă. Sigur, nu mulți folosesc aplicații de tracking, poate unii aleargă o singură dată pe an. 

Cred că o întrebare corectă, pe care încercăm și noi să ne-o punem, este cât de mulți oameni aleargă în mod constant. Că atunci când sunt maratoane și mai aleargă lumea câte 3-4 km, e mai dificil de spus că sunt alergători per se. Noi încercăm să construim în oameni, ceea ce am făcut și cu comunitatea 321sport de la început, o relație pe termen lung. Adică să se apuce și să nu facă foarte mult sau foarte greu din start, tocmai ca să păstreze o relație pe termen lung. Puțin, dar constant. Adică fix de ce are România nevoie. Scopul principal al aplicației noastre este să schimbăm statisticile privind sedentarismul, care este una dintre cele mai mari probleme și care omoară atât de mulți oameni în fiecare an.

Ne dorim să alerge lumea puțin, dar să fie mulți oameni care o fac. De-asta am și pus target de grup, pentru că nu contează dacă alergi 100 km pe lună sau doar 1 km, e important să faci ceva și să fie cât mai mulți oameni care fac chiar și puțin. 

Revenind la campania pe care o derulați în luna martie, ce se va întâmpla dacă cei 150.000 de km vor fi alergați? 

Am convins o companie să dea bani pentru Anais, astfel încât să poată acoperi costurile de terapie psihologică și asistență juridică pentru 60 de femei beneficiare ale programelor derulate de ONG. Pe scurt, dacă se aleargă cei 150.000 de km, compania le acoperă costurile operaționale pentru 60 de beneficiare, timp de o lună.

Cum ați ales să colaborați cu Anais?

Am văzut acțiunile lor anterioare, ce treabă extraordinară au făcut și am simțit că sunt cei mai potriviți. Și după ce am lansat campania, eu personal, că poate lumea știe că sunt cel care a pornit proiectul și se ocupă de el, am primit vreo două-trei mesaje de la femei pe care nu le cunosc și care mi-au povestit că au trecut prin relații abuzive și că se bucură enorm că cei din comunitatea de running ridică discuția asta și sprijină Anais. 

Îți spun sincer că am plâns după ce am citit mesajele primite. După ce am lansat campania, am plecat de la birou să alerg, să-mi fac curat în gânduri, și am început să plâng, pentru că mi-am dat seama cât de multe femei trec prin astfel de probleme că și li se dă viața peste cap într-un mod cumplit. Așa că încercăm și noi să contribuim într-un fel.

De ce combinația dintre sport, mișcare, alergat și susținerea unei cauze sociale? Merg mână-n mână? 

Noi ne-am dorit ca prin aplicația asta să oferim un scop fiecărui om care aleargă. Asta pe lângă scopul personal de a alerga. Când faci sport, ești mai fericit. Dar când alergi și ești și în Alergado, la final știi că cei 5 km pe care i-ai făcut se transformă în ceva și pentru cei din jur. Am zis că putem să folosim treaba asta ca să aducem toți alergătorii din România împreună și, de asemenea, să convingem cât mai mulți români să alerge. Și ne dorim să-i motivăm cu aceste cauze sociale. Pe trei domenii pe care le-am ales, educație, sănătate și mediu, astfel încât oamenii să știe, în fiecare lună, că efortul lor contează. Ei trebuie doar să alerge, găsim noi sponsori care să sprijine cauzele. 

Ați lansat aplicația în luna februarie. Ce cauză ați susținut prin kilometrii alergați în luna februarie și cu ce rezultate?

În luna februarie ne-am propus un target de 10.000 de kilometri, pentru asociația EduACT, care sprijină 127 de copii de la o școală din comuna Dorobanțu,  județul Călărași, în lupta cu abandonul școlar. S-au strâns 119.000 km alergați, adică 1200% din target, ceva minunat. Iar elevii au primit o lună de educație non-formală cu profesori specializați pe combaterea abandonului școlar. Adică ei au primit ateliere tematice, educative, astfel încât să le crească interesul față de școală și să rămână în școală. 

Pe lângă alergat, ce nu am comunicat suficient de clar este că aplicația acceptă și sesiunile de mers. Pentru că sunt oameni care nu pot alerga din motive medicale și care vor, totuși, să contribuie. De exemplu, mi-a spus un tip, pe care nu-l cunoșteam, că datorită aplicației Alergado, soția lui, care are distrofie musculară, a dat o tură de parc. Ea nu mai ieșise din casă de câteva luni, dar a dat o tură de parc ca să susțină Alergado. Aplicația a motivat-o foarte mult și a dat o tură de mers, având în vedere condiția fizică precară. Și el era extraordinar de fericit că a reușit să iasă din casă cu ea și să facă mișcare.

Dacă tot am vorbit de comunitate sportivă, cum arată cea pe care ai creat-o? 

E super diversă. Bărbați și femei, foarte multe fete care aleargă cu noi pentru că vor să se simtă în siguranță; foarte mulți expați, oameni care vin în România, nu au niciun prieten și vin alături de comunitate și își fac prieteni noi, se înnoadă niște relații cum puțini își pot închipui. 

Sunt oameni din toate categoriile sociale și întotdeauna am ținut să nu fie ceva inhibitiv și să nu creadă lumea că doar dacă ai cei mai buni pantofi de alergare poți veni să alergi cu noi. Sunt oameni literalmente din toate categoriile sociale. A fost un nevăzător care a alergat cu noi, în fiecare marți îl ghida cineva, pentru că pe un nevăzător trebuie să-l ții de mână, să alergi cu el. E un mix social cum rareori întâlnești în societate. E despre oameni și despre ce au reușit ei să creeze.

În concluzie, crezi că este stimulată mai mult mișcarea atunci când oamenii au un scop mai mare? 

Fix de-asta am făcut aplicația. Tocmai pentru că alergatul se plafonează în România.

Pentru că sunt oameni care aleargă, dar alergatul nu este încă sportul de masă. Și îmi doresc ca prin aplicația asta să convingem oamenii de pretutindeni să alerge și să aibă un sens, să simtă că au contribuit cu ceva la un lucru mai mare decât ei.