De ce își aduc aminte politicienii de transportul public doar în campaniile electorale

Rețelele sociale alimentează de aproape 10 ani tehnica „politician în transport public”. Cel mai nou exponent este Cătălin Cîrstoiu, candidat la Primăria București. Ce rămâne însă după astfel de momente?

• Deși nu se întâmplă doar în România ca politicienii să pozeze în „oameni obișnuiți”, la noi ne interesează mai mult de ce o fac și cât de sinceri sunt în gestul lor.

• Au jucat mulți cartea asta, de la Cătălin Cîrstoiu și Marcel Ciolacu, până la Klaus Iohannis și Emil Boc.

• Deși o astfel de prezență nu ar trebui să aibă vreo însemnătate pentru performanța mandatului politicienilor, ea poate devenit atât sursă de atac pentru adversari, cât și rezervor de ironii din partea cetățenilor.  

• „Practicile de umanizare, aceste tehnici de PR, sunt folosite în toată lumea. Contează însă să folosești și tipul de acțiune care i se potrivește candidatului”, subliniază la PressOne analistul și consultantul politic Cristian Hrițuc.

El dă un exemplu de dinaintea rețelelor sociale, când popularitatea era câștigată pe TV sau în ziare. Atât Traian Băsescu, cât și Mircea Geoană au mers în vizite de lucru în zonele inundate în urmă cu aproape 10 ani. „Băsescu a simțit singur că merge, că «este din peisaj», Geoană nu. Am dat acest exemplu, tocmai pentru a arăta că nu e doar decizia consultantului, ci și flerul politicianului.”

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

În 2024, Cătălin Cîrstoiu a părut ca fiind cel care „nu este din peisaj”. El este candidatul PSD–PNL la Primăria București și, pe 3 aprilie, a fost invitat de primarul sectorului 4 Daniel Băluță să viziteze stația de metrou „Tudor Arghezi”, cea construită în timpul mandatului său și să prezinte împreună proiectul extinderii metroului. Cîrstoiu s-a dus și s-a întors cu metroul.

Doar că vizita la metrou venea după ce, cu câteva zile înainte, HotNews a publicat informații despre averea managerului Spitalului Universitar, de unde nu lipseau câteva mașini scumpe. Candidatul la primărie a spus însă că nu l-au afectat glumele, iar plimbarea l-a ambiționat „să meargă mai departe.”

Despre acest moment, Cristian Hrițuc spune că a evidențiat înainte de toate o problemă: candidatul părea singur în metrou. „Echipa nu s-a gândit că presa va exploata acea ipostază. Dacă e să fim onești, doctorul nu avea «meciuri în picioare» pe terenul acesta al imaginii. În arena politicii ai adversari care vor sancționa orice gest, presă care va vâna ipostaze inedite, mai ales dacă nu ai exercițiul. Și coechipieri care trag cu adversarul uneori, doar pentru a-și crea un avantaj în jocul de putere”, adaugă analistul politic.

Ca manifestare politică, decizia de a participa la extinderea unei linii de metrou nu e una proastă. Cristian Hrițuc subliniază însă că a fost implementată greșit toată acțiunea. „S-a propagat o imagine de zece ori mai negativă decât ce oferea acel cadru, pentru că totul a venit pe o campanie de presă în care se lansase ideea că doctorul este boicotat de partide. Subliminal, fotografia a fost exploatată pe mai multe dimensiuni.”

Subiectul a fost exploatat de adversari politici și de fani ai celorlalți candidați. „Dacă ne gândim fără patimă politică, e un incident de campanie minor, mult mai puțin toxic pentru viața de zi cu zi a bucureștenilor și mult mai puțin nociv decât clipul de campanie al lui Piedone care îi oferă lui Nicușor Dan «moneda din Botswana»”, explică Hrițuc. „Dacă e să comparăm între cele două, vedem o naivitate și o prostie de campanie, și un gest extrem de grobian, regizat și făcut public în mod voit. Dar a trecut sticla mai puțin decât Cîrstoiu.”

Alți politicieni români care au descoperit bicicleta, mersul pe jos sau metroul

Când vine vorba de politicieni și transportul public sau alternativ (mers pe jos, bicicletă, trotinetă), sunt atât politicienii locali care recurg la astfel de gesturi, cât și emoția cetățenilor care aplaudă online gesturi similare din alte țări. Premieri, președinți, parlamentari din țări către care aspirăm – Finlanda, Marea Britanie, Olanda, Germania etc. – ajung „subiect de presă” în România pentru presupusa modestie. 

În acest context, chiar Maia Sandu a devenit un exponent de „iată că se poate”. Hrițuc subliniază că deși președinta Republicii Moldova are astfel de momente, ele sunt tot o acțiune gândită dinainte (un exemplu e vizita lui Emmanuel Macron în Chișinău).

 „Ce a contribuit la un PR de succes: o presă favorabilă, un om politic cu o credibilitate mare, câștigată în timp”, adaugă acesta. De cealaltă parte, un caz ratat e al președintelui Joe Biden care a mers cu bicicleta la un eveniment. La final, când voia să se dea jos de pe bicicletă, a căzut. Presa se concentrează pe acest aspect. Munca PR-iștilor și a staff-ului se duce de râpă. Intenția de a-l arăta pe Biden «uman» – politicanul care promovează sportul – se transformă în eșec din cauza actorului principal.”

Pe subiectul transportului public și candidaturilor la primărie, și Sebastian Burduja (PNL) voia să fie candidat. Lucrurile s-au așezat altfel, dar el a devenit un exemplu de cum eșuează un demers de imagine, dacă politicianul nu e acolo.

A fost întrebat cât costă călătoria cu autobuzul, el a spus 12 lei. E, de fapt, 3 lei. Așa că a încercat să-și scuze rapid raționamentul: „Atunci, 4 călătorii sunt 12 lei”, s-a repliat Burduja. Ceea ce e adevărat, dar și departe de subiect.

Revenind la Cîrstoiu, nu va fi ultimul din România care va face astfel de gesturi. În funcție de moment și de context, vor apărea miniștri, primari, premieri, chiar și președintele. În 2016, de exemplu, Ludovic Orban mergea cu metroul în timpul perioadei de strângere de semnături pentru alegerile locale.

Încă de atunci era discuția asta: metroul să fie administrat de Primărie, nu Ministerul Transporturilor. „Aștept din partea Guvernului să transfere metroul în administrarea Primăriei Capitalei pentru a putea extinde rețeaua în tot Bucureștiul”, a spus Orban. Mesajul e dus mai departe în 2024 de Cîrstoiu, în timp ce la Transporturi e ministru Sorin Grindeanu (PSD). 

Același Grindeanu i-a reproșat lui Nicușor Dan că nu preia metroul. Primarul a spus că face și asta, dar trebuie să aibă încredere în Guvern că alocă fondurile. În fine, subiectul e încă deschis.

Cu un an înainte de Cîrstoiu, în vara lui 2023, premierul Marcel Ciolacu a mers cu metroul. „Este normală abordarea, nu este una de imagine, de PR, cum se spune, e chiar una de normalitate”, a adăugat liderul PSD. Dar cei care folosesc des metroul știu asta deja.  

Nici președintele PNL Nicolae Ciucă nu s-a lăsat mai prejos. Împreună cu Lucian Bode, a mers cu trenul la Brașov, la un eveniment al partidului din martie 2024.

Tot de la liberali, Emil Boc a ajuns în autobuz în 2022. Ocazia era ziua mondială fără mașini și el i-a îndemnat pe clujeni să găsească alternative. „Să ne gândim fiecare dintre noi. Eu, de exemplu, pot să vin cu mașina dimineață, că sunt mai stresat, dar vin pe jos, iar seara când merg spre casă pe la 20 – 21 – 22 plec cu autobuzul de la Piața Operei.”

Perioada de glorie pentru politicieni în transportul public a fost primăvara lui 2021. A pornit atunci campania „Vinerea verde” inițiată de Ministerul Mediului. Sub sloganul „Stop! Azi mașina stă pe loc!”, diverși miniștri și politicieni s-au afișat pe străzi, pe trotinete, la metrou. Premierul de atunci Florin Cîțu a venit pe jos la Guvern, dar a spus că mai folosește metroul, același mijloc de transport preferat de ministrul Mediului Barna Tanczos sau ministrul Afacerilor Externe Bogdan Aurescu.

Cătălin Drulă, atunci ministrul Transporturilor, a fost în tramvai, la fel ca ministrul Digitalizării, Ciprian Teleman. Ministrul Economiei Claudiu Năsui a venit cu trotineta, iar ministra Muncii Raluca Turcan a preferat o mașină electrică, la fel ca ministrul Energiei Virgil Popescu. 

Vinerea verde a ținut câteva săptămâni, iar acum a devenit o tristă sau veselă amintire, depinde de fiecare. De atunci a rămas însă și o imagine cu președintele Klaus Iohannis pe bicicletă. Spre deosebire de Biden, n-a căzut la coborâre. 

Dintre parlamentari și miniștri, cel mai vocal pe cum se deplasează sau cum e în stradă, printre oameni, a fost liderul AUR George Simion. N-a fost însă „surprins” în subteran, ci și-a făcut un selfie și s-a lăudat cu asta.

Indiferent de motivație, Cristian Hrițuc susține că sunt mult mai multe elemente care intră într-o astfel de acțiune. Nu putem vorbi însă neapărat de un șablon. „Rezultatul acestor gesturi de imagine depinde foarte mult de filtru de redare, adică de ce tip de jurnaliști te însoțesc, unii mai ostili, mai apropiați, de unghiul pe care vrea să îl prezinte presa în reportajele post-eveniment”, crede acesta.

„De multe ori există tendința în rândul consultanților să arate că și politicienii sunt «cetățeni obișnuiți», că nu sunt niște zei în turnuri de fildeș. Mai ales în campanii, când efortul se concentrează mai mult în zona de relații publice, de imagine și mai puțin pe munca de bază a omului politic, administrare, legiferare etc.”

„O participare la TV înseamnă mai mult decât o vizită în teren”

Primarii sunt, de regulă, mai prezenți în stradă decât alți politicieni. După cum s-a văzut și din răspunsurile date de 4 dintre primarii din București, cei mai mulți știu cum arată autobuzele și metroul și din afară, și din interior. Dar în calculul de imagine, Hrițuc subliniază că există atât raționamentul „mă feresc să ies în stradă când partidul este pe trend descrescător”, cât și raționamentul „comunic în mediu controlat.”

„La nivelul primarilor există o interacțiune destul de mare cu publicul. Mai greu este la miniștri  care au și un program mai complicat și care nu depind atât de votul direct, pe persoană. Aici da, avem un contact mai slab și mai rar între omul politic și cetățean. La fel e și la parlamentari. Un contact mai slab ca al primarilor cu cetățenii, dar nu trebuie generalizat”, completează acesta.

El dă 3 exemple de primari de la partide diferite: Ciprian Ciucu (sectorul 6, PNL), Clotilde Armand (sectorul 1, USR) și Robert Negoiță (sectorul 3, PSD). „Au avut în mandatele lor interacțiuni cu oamenii și au comunicat asta pe Facebook. Doar că acele interacțiuni nu sunt «știri de presă». În noianul de evenimente, în agitația continuă și în viteza cu care se desfășoară lucrurile, aceste cazuri nu se văd. Presa are subiecte mult mai grele.”

Fără să lase loc de o generalizare, Hrițuc afirmă că un criteriu pentru apariții e și cantitatea. „Pentru mulți dintre politicienii de azi, o participare la TV înseamnă mai mult decât o vizită în teren. Cantitativ, mesajul tău ajunge către un public mai numeros.”

Cel mai des, în astfel de demersuri, rămâne valabilă o regulă: i se potrivește politicianului? Analistul politic îi dă exemplu pe Ion Iliescu și Traian Băsescu. „Au făcut gesturi de PR, de umanizare? Da. Au făcut. Multe. Dar, în majoritatea ocaziilor, acestea păreau normale, naturale. Dacă aceste acțiuni sunt naturale și omului politic doar i se tușează câteva atribute pozitive, atunci acțiunile de PR vor prinde. Dacă se simte însă cea mai mică doză de falsitate, atunci sunt acte ratate ale căror efecte vor fi negative.”

Ceea ce ne duce și la aparenta apreciere a unor români față de politicieni străini care fac gesturi de „oameni obișnuiți”. Deși aceia sunt, uneori, mai educați și mai responsabili, dar și societățile în care se manifestă sunt un pic mai avansate, nu ar trebui idealizați. „Noi nu știm aici toate deciziile politicianului străin, nu avem informații și despre cealaltă parte a tabloului, despre aspectele negative”, subliniază Hrițuc.

„Activitatea unui politician nu ar trebui să se măsoare după cât merge cu bicicleta sau trotineta, ci după politicile publice pe care le face. De aceea, eu cred că foarte mulți greșesc când iau doar aceste aspecte în calcul.”