De ce ar fi bine ca magazinele să fie închise în weekend, deși Guvernul nici nu vrea să audă de așa ceva

În mai puțin de o săptămână, românii au luat în calcul ideea că magazinele ar putea fi închise în weekend, apoi premierul i-a asigurat că nu e cazul.

Scurta dezbatere națională a pornit de la o discuție pe care a avut-o premierul cu Asociația Comercianților Mici și Mijlocii și Asociația Distribuitorilor, pe 19 martie. Feliciu Paraschiv, vicepreședintele celei dintâi, a justificat decizia drept una benefică pentru angajați, dar în special pentru antreprenorii locali care concurează cu lanțuri imense de retail. 

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Una dintre măsurile propuse de ACMM a fost închiderea în weekend a lanțurilor de supermarketuri și hipermarketuri mai mari de 1.000 de metri pătrați. S-a ridicat problema apariției discriminărilor între diferite forme de retail, așa că a fost propusă o soluție de mijloc: magazinele să fie deschise sâmbăta și duminica până la 13, maximum 15. La RFI, Paraschiv a afirmat că decizia ar avea un impact benefic pentru circa 200.000 de angajați.

Țări ca Germania, Austria, Grecia, Polonia, Slovenia sau Marea Britanie au implementat într-o formă sau alta strategia asta – închis o zi din weekend, închis mai devreme, închise doar anumite magazine și tot așa. Unele state de câțiva ani, altele de decenii. Cert e că nu este un model „standard”, ci mai degrabă ce e potrivit pentru fiecare.

Local, premierul Marcel Ciolacu a tranșat situația: „[…] nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend.” Realitatea e însă că niciodată nu e oportun să închizi magazinele, pentru că o parte din populație (posibil chiar majoritară) nu va fi de acord. 

Există studiul de caz al Ungariei pe același subiect. În martie 2015, a adoptat strategia duminicilor libere, implicit magazinelor închise. Decizia a fost abrogată în aprilie 2016, într-un joc politic. Criticii au prognozat pierderi de joburi, stagnarea creșterilor salariale și scăderea vânzărilor.

Vânzările n-au scăzut, ba chiar au înregistrat o creștere. Explicația e previzibilă: cumpărătorii și-au ajustat obiceiurile și au cumpărat în toate celelalte zile. Au fost pierderi de joburi, câteva mii, dar unul dintre factori a fost și incapacitatea angajatorilor de-a asigura un nivel salarial mai ridicat. La nivel politic, parlamentul și guvernul au câștigat un plus de simpatie, iar angajații au fost în aceeași situație, de a nu le fi ascultate cererile de remunerație corectă.

Închiderea magazinelor în weekend nu poate fi justificată doar prin cifre

Reprezentanții magazinelor locale susțin că lanțurile mari le sufocă activitatea, de unde și mențiunea cu cele care au peste 1.000 de metri pătrați. Aceleași rețele locale au probleme în a găsi și reține angajați, în special pentru că nu pot concura salarial. Clienții nici nu vor să audă de închidere. Nu toți, dar cei mai mulți, dacă îi întrebi acum, când nicio decizie nu a fost luată.

Ministrul Agriculturii Florin Barbu a făcut apel fix la punctul de mai sus. „Nicio persoană nu mi-a spus că și-ar dori să se închidă magazinele în weekend.” Acum subiectul e public și ar merita ca ministrul să-i întrebe pe oameni din nou peste o lună sau două.

Decizia e însă necesară din două motive: sănătatea și confortul angajaților și direcționarea consumatorilor către alte afaceri. Paraschiv a declarat pentru Observator că HoReCa și comerțul tradițional (piețe) ar beneficia direct. Legat de acel comerț clasic, o cercetare American Express din 2018 arăta aproape 70% din banii cheltuiți într-o afacere locală rămân în acea comunitate. Nu e vorba de magazine, ci de orice afacere de comerț, de la patiserii la florării. Posibil ca lista să fie extinsă cu săli de cinema, centre culturale și tot așa. 

Închiderea magazinelor în weekend (sau reducerea orelor de funcționare) nu e însă o decizie care poate fi luată doar pe baza cifrelor. Aici merită amintit cazul Henry Ford, producător de mașini. 

El e recunoscut drept pionierul zilei de lucru de 8 ore și weekendului liber. Doar că nu a luat decizia asta din respect și empatie pentru angajați. În urmă cu peste un secol, angajații din producție lucrau și 100 de ore pe săptămână. 

Ford și-a dat seama că dacă va continua așa, nu va mai avea cine să-i cumpere și conducă mașinile. Astfel, weekendul trebuia să fie liber pentru angajați, ca ei să aibă când să folosească automobilele. Din asta au câștigat și vânzătorii de benzină, și restaurantele sau cazările (HoReCa), și turismul. Dar cifrele despre producție nu i-ar fi arătat aceste detalii. 

Oamenilor le plac cifrele, și îmbunătățirea lor, că acolo e simplu. Iei o decizie, cifrele se schimbă. Alte îmbunătățiri pe care le poți face în societate sunt mai greu de explicat, chiar dacă pot fi ușor identificate.

Un exemplu relevant pentru retailul românesc e următorul: conform INS, sunt peste 320.000 de femei angajate în magazine (dublu față de bărbați). Cele mai multe dintre ele sunt mame. Raportul „Ce Rost are Mama în România?” arată că, pe lângă responsabilitățile profesionale, mamele muncesc suplimentar 120 de ore lunar pentru îngrijirea familiei și a casei.

Mai mult, circa 20% dintre mame n-au timp nici măcar o oră pentru ele săptămânal. Abia 60% dintre ele reușesc să aibă una până la 3 ore de relaxare pe săptămână. Munca în casă nu se vede în societate, dar lasă urme la nivel individual. 

La nivelul societății, dincolo de cifre, sunt două feluri de-a privi o astfel de decizie: capitalism în care principala resursă nu e omul sau full on capitalism. Prima abordare e cuprinsă într-o analiză a European Trade Union Institute: munca și sănătatea (fizică și mintală) a muncitorilor se reflectă și în societatea pe care o vrem. Din convingerea asta apar propuneri de tipul „săptămâna de 4 zile” sau venit universal de bază. 

Cea de-a doua abordare e, de multe ori, rezumată astfel: „Oamenii și-au ales să lucreze în retail, să-și asume toate consecințele”, completată eventual de credința că e un drept fundamental sau o libertate necesară să poți cumpăra oricând. O astfel de libertate limitează însă libertatea celorlalți, celor care muncesc în astfel de domenii. Și care nu prea aleg de plăcere domeniul. Nu e însă o credință nouă.

Un articol din 1986, publicat de Los Angeles Times, expunea fix „frustrarea” de a nu găsi magazine deschise în Germania, Italia, Anglia sau Franța. Era însă scris de un american, pentru americani: „Pentru americani, obișnuiți să facă cumpărături zi și noapte, șapte zile pe săptămână, în marile magazine și supermarketuri, orele de lucru ale comercianților din Europa de Vest pot fi derutante și, în cazul în care ai nevoie de ceva în grabă, chiar stresante.”

„Urgența” e însă, de multe ori, doar impuls. Iar cumpărăturile de impuls, după cum o arată o cercetare din 2023, sunt alimentate mai ales de programul magazinelor. Altfel spus, dacă acestea sunt deschise, cumpărătorul va găsi motiv să intre în ele și-și va găsi argumente pentru o achiziție.

La dezbaterea despre magazine închise sau nu în weekend, deși nu e momentul oportun, trebuie adăugată și mențiunea serviciilor de livrat cumpărături acasă. Sezamo, Freshful, Bringo sau Glovo sunt cele mai cunoscute. Prin folosirea lor poți ajunge și în punctul decuplării de la impuls și de a te concentra mai mult pe necesar. Dar în ciuda existenței lor, încă sunt cozi la magazine în ultima zi înainte de sărbători, încă sunt oameni care mai au încă ceva de cumpărat. 

Comportamentul clienților se va schimba, dacă decizia e luată. Poate nu radical pentru tot weekendul, ci pe a doua propunere: până la 13. Apoi ajustat.

Cine câștigă direct sunt oamenii de o parte și de alta a casei de marcat. Pot investi câteva ore de weekend în relaxare, în odihnă sau în muncile casnice care au fost amânate din cauza oboselii.

Pandemia e cea mai bună schiță pentru astfel de decizii. Sub presiunea unor factori importanți, programele au putut fi modificate, comportamentele la fel. Iar vânzările n-au scăzut, ba din contră. Și oricât s-ar uita România la alte țări pentru un model, nu există unul. Dar cu siguranță există unul mai bun decât consum impulsiv și doar libertatea de-a cumpăra oricând.